Poteci printre şurile încărunţite

Munţii Vlădeasa,
martie 2010

Ne intalnim cu Lia si Leo in Bratca, unde ne suim in masina lor si pornim spre Remeti. Drumul de legatura dintre valea Iadului si valea Draganului este curatat, chiar daca stratul de zapada de pe marginea drumului depasea cativa cm buni.

Ajunsi sus la trecerea culmii, peisajul se schimba total: jos, in vale, ceva petice mai mari de zapada aminteau de iarna care a fost, insa aici iarna era stapana pe intreg tinutul. Ba chiar mai mult, incepe sa fulguiasca incet.

Pornim in traseu, intrand intr-o alta padure incaruntita, la fel de frumoasa ca toate celelalte.



Traversam o mica portiune de padure, iar cand iesim in luminis, privirile ne sunt furate foarte repede de privelistea care ni se deschide la orizont.

Culmea principala a Vladeasei in lupta cu norii, plaiuri intinse cu zapada pufoasa si neatinsa, culmi presarate cu case pitite in poieni risipite si multe, multe suri cu paie. Ne plimbam agale pe culmea domoala ce inainteaza spre vf. Scorusetului, bucurandu-ne, poate, de ultima zapada pentru aacest sezon. La fiecare km pe care il faceam mai vedeam o sura acoperita cu paie. Se pare ca aici timpul a reusit, cat de cat, sa mai stea in loc...




"La taclale, pe-un picior de plai" (poza surprinsa de Leo)




"Cu caciulile pe frunte/stam de veacuri ca un munte..."


In fundal, Vladeasa in lupta cu norii


Una cate una, surile acoperite cu paie, aceste minunatii ale muntilor Apuseni ies la iveala dintre copaci, in poienile micute si pe culmile indepartate, risipite una cate una sau insirate. Un peisaj minunat !






Din pacate, nu intreg peisajul a fost de vis. Multe sunt date uitarii, multe sunt lasate in paragina, iar altele nici nu se mai pot numi case. Trece vremea, dispar si ele...

Casuta trista...


Ajungem la o sura mai speciala, o sura mare, cu un acoperis ce avea o prelungire in varf, un alt acoperis mai mic :)






Ajungem la un grup de stane pitite intre brazii coplesiti de zapada, punct de unde ni se deschide in fata lunga cale spre Scorusetu. De aici ne intoarcem, balaurind agale pe unde ne duc picioarele.












Incepe sa ninga ca-n povesti, usor si cu fulgi mici. Ne intoarcem spre masina, plimbandu-ne ca niste copii mici prin zapada neasteptat de mare si de frumoasa.


De pe o culme avem ocazia sa vedem lacul de acumulare Dragan, de la inaltime.








Cucu-bau de dupa sura :)


Se termina o alta obisnuita plimbare in natura, insa cu totul speciala :)
Probabil ultima la zapada in acest sezon...

Dar vine incet incet primavara, cu alaiul ei cu flori :)

4 comentarii:

  1. mereu trag cate o privire cu mare placere pe ferestrele voastre deschise spre natura!

    nu va bate gandu sa va luati si voi o casuta d'aceie veche,ca e pacat de ele? io n-am mai stat pe ganduri si acum, indiferent de vreme, am strojacu de paie, intr-o casuta din varfu dealului:)

    RăspundețiȘtergere
  2. salut.

    ce sa zic, ne-ar bate si mereu cand trecem prin astfel de locuri mai spunem "ma ce bine-ar fi fost sa avem si noi o bunica pe aici pe sus" :)

    daca ne spui si cum ai facut pt a achizitiona una, cine stie, poate in viitor... :)

    RăspundețiȘtergere