Valea Iadului sau valea "Raiului" ?

Iulie 2015

Avem in plan o plimbare cu bicicleta pe vale Iadului, da la Stana de Vale pana la Coada Lacului si retur.
Dar n-a vrut nicicum sa fie zi de biciclit...

1. Pun suportii pe masina, scot bicicletele si, mirare, o roata e sparta. Nasol !
2.Scot pompa sa verific camerele. Dau doua pompe si se desfac subansamblele. Iese interiorul, atlfel zis. Pune-te si repar-o.
3.Verific daca e sparta, scapa. Verific si camera de rezerva (peticita si aia), nu scapa. Putem pleca, schimbam la destinatie, pana se joaca Alex putintel la apa.
4. Desi toate prognozele au spus vreme buna dimineata si cativa norisori seara, pe tot drumul Oradea - Tinca - Pocola ne-am uitat lung la norii grosi de pe Apuseni, vazand si vreo 2 rafale sanatoase peste Padis-Stana.
5. Daca prognoza a zis frumos dimineata si noros dupa-masa, nu vrem sa ne gandim ce va fi dupa-masa.
6. Moni vine cu varianta alternativa: proaspat asfaltata vale a Finisului, plimbare pana la schitul Huta. Perfect !
7. Ajungem acolo, schimb camera, o umflu si ne mai petrecem pe la apa.
8. Intre-timp, cerul a devenit ca sticla. Curat ! Ne-am cam enervat putin, gandindu-ne ca s-a infrumusetat si peste Apuseni.
9. Nu-i nimic, ne plimbam pe aici. 30 km de asflat, pe vale, va fi frumos.
10. Cand sa plecam, roata pe care tocmai o schimbasem pare sa fi scapat aer. Dau doua pompe, cand scot capul de pe supapa, FSSsssssss. Supapa scapa. RAHAT ! Era momentul cand deja nervii se transforma in haz de necaz.
11. Colac peste pupaza, cand iesim de pe valea Finisului, Apusenii ni se deschid in fata cu un cer curat ca sticla. Murphy n-a dormit azi deloc :)


Asadar, facem o mica plimbare, cu schimbul, cu Alex. Unul pe bicicleta, altul cu masina. Frumoasa valea Finisului, trebuie sa ne reintoarcem sa o parcurgem toata toamna, cand e padurea colorata :)

Cum n-avea de gand sa facem cu schimbul la "covrig" toata ziua, fiind ora somnului lui Alex, plecam spre Stana pentru niste plimbari scurte pe la cascade. Daca tot n-a fost sa fie zi de biciclit, macar a fost frumos si racoare la cascade :)

Indicator rutier pe valea Finisului. Observati ceva ciudat ? :))

Si-am ajuns pe valea Iadului, la racoare

Daca tot e excursie :)


Cascada Laia Mare (Miss), cu debit cam mic.
Aici a fost ca intr-o mica oaza. Toata lumea s-a simtit excelent !





Daca tot e vara, o mica baita nu strica :D

Si-am ajuns si la Saritoarea Iedutului.


Daca o bicicleta inca e intreaga, de ce sa nu profitam pe final de zi ?
Coborarea din Stana, lunga de vreo 8-10 km, pe amurg, a fost pe placul baietilor :D

Pe pedala in miez de vara

Rosia si Dumbravita de Codru
Iulie 2015

O mica pedala pe platoul Runcuri, de la Rosia, si prin padurile Dumbravitei, profitand de racorirea vremii.




 

Coboram sa cautam pestera Ciur Ponor, sa-i aratam lui Alex cum intra apa in pestera.


Exploratorul in devenire...


...s-a dat batut repede, speriat de necunoscutul intunecat, si-a revenit la sabiute si altele de prin padure.
 Este vreme :)



Jungla din platou. La un moment dat dadeam cu genunchii in ierburi cand pedalam :-))






Desene pe asfalt, balonase, concursuri de alergat... voie bune :)


Echipata, nu gluma ! (mai lipseste GPS-ul, care era prins pe ghidon)


Coborarea finala a fost pe placul lui Alex. full speed ahead :D 



Cuvintele sunt de prisos, cel putin pentru mine, ca parinte :)



 Copiii mici se joaca si se simt bine.


 Asa ca-si fac putin de cap si copiii mari, cu un mic traseu offroad cam tehnic: abrupt, bolovanos, tot tacamul pentru putina adrenalina.







Superb weekend !
Divers, cu voie buna, stat la foc, miscare si, nu in ultimul rand, doua bijuterii de copiii.... mari :)

In lumea lui Hades II

Padis - Focul Viu,
aprilie 2015 

Dupa 6 ani ne-am reintors intr-un loc drag, in formatie de 3 :)
Un Padis pustiu si cu o vreme deosebita de primavara, cu cateva zile inainte de invazia de 1 Mai.
N-ai mai vrea sa pleci de acolo :)




Sunt pregatit, sa plecam la Pestera de Gheata !

Dar intai, putina zapada.

Putin mai multa :)

Un buchetel pentru mami.


A fost un adevarat labirint de noroaie, branduse, muschi/frunze umede si paraie temporare.


Am ajuns la gura Pesterii de Gheata. 
Alex e entuziasmat, stiind ca jos e Uriasul de Gheata.


Sa ne familiarizam cu echipamentul :)

"Bun îi vinu...." ceaiul ! :) In padure era destul de racoare.

Imbracati ca de expeditie (cu multe straturi de haine :) ) si echipati, putem incepe aventura.






Iata si Uriasul de Gheata !







De data asta am cam ratat razele frumoase, fiindca am ajuns putin prea tarziu.

Am facut cunostinta cu Uriasul de Gheata, acum putem iesi la suprafata.


Focul inca mocneste... viu :)

Ne-am desfatat privirile cu miile de branduse din padure.





Dupa ce-am petrecut o ora pe bancutele din Glavoiul linistit, urmarindu-l pe Alex cum arunca cu pietre in apa si intr-un mic tunel, spre bosumflarea noastra, a trebuit s-o luam din loc. Am mai fi stat vreo 2 ore cu mana pe burta, admirand padurea, apa si profitand de liniste si de razele caldute de soare. :)

Cornu Muntelui vazut din Pietroasa. Sus iarna, jos primavara.

Bineinteles ca n-am mers acasa. Apusul ne prinde in dealul Pinilor. 
Cum "care" ? Ala de la casuta din Dumbrava Minunata :)


Frumos loc pentru a cina :D

O poveste de noapte buna la gura sobei incanta sufletul...


Fiind singuri la casuta, ne-am facut si noi de cap.:)
Moni si Alex au plivit buruienile din gradina.

Pana la un moment dat, cand a tulit-o la joaca.

Dar l-am pus eu iar la munca. 
Daca tot ii place sa se joace la nisip, m-a ajutat sa reamenajez groapa cu nisip. :)

"Iepurasu-n iarba" toata dimineata, ca soarele fu taaaaaaaare placut !

"Eu nu vorbesc cu tine. Ma ascund !"

Ne-am dorit anul trecut sa ajungem din nou la Focul Viu, dar n-am reusit.
Anul asta am prins liber exact intr-o fereastra de vreme buna, asa ca nu era de ratat.
O intrebare m-a macinat intruna: oare cati parinti au facut ce am facut eu, pentru a citi fericirea unei aventuri cu familia pe fata copilului lor, la asa varsta frageda ?
Nu stiu cati au facut asta sau cati copii de varsta lui au ajuns acolo, dar eu unul imi voi reaminti cu mandrie de aceasta minunata experienta la batranete, la fel ca si de restul de pana acum.
Pana una alta, fara amintiri, nu ramanem cu nimic.