In lumea lui Hades II

Padis - Focul Viu,
aprilie 2015 

Dupa 6 ani ne-am reintors intr-un loc drag, in formatie de 3 :)
Un Padis pustiu si cu o vreme deosebita de primavara, cu cateva zile inainte de invazia de 1 Mai.
N-ai mai vrea sa pleci de acolo :)

Sunt pregatit, sa plecam la Pestera de Gheata !

Dar intai, putina zapada.

Putin mai multa :)

Un buchetel pentru mami.

A fost un adevarat labirint de noroaie, branduse, muschi/frunze umede si paraie temporare.

Am ajuns la gura Pesterii de Gheata. 

Alex e entuziasmat, stiind ca jos e Uriasul de Gheata.

Sa ne familiarizam cu echipamentul :)

"Bun îi vinu...." ceaiul ! :) In padure era destul de racoare.

Imbracati ca de expeditie (cu multe straturi de haine :) ) si echipati, putem incepe aventura.

Iata si Uriasul de Gheata !

De data asta am cam ratat razele frumoase, fiindca am ajuns putin prea tarziu.

Am facut cunostinta cu Uriasul de Gheata, acum putem iesi la suprafata.

Focul inca mocneste... viu :)

Ne-am desfatat privirile cu miile de branduse din padure.

Dupa ce-am petrecut o ora pe bancutele din Glavoiul linistit, urmarindu-l pe Alex cum arunca cu pietre in apa si intr-un mic tunel, spre bosumflarea noastra, a trebuit s-o luam din loc. Am mai fi stat vreo 2 ore cu mana pe burta, admirand padurea, apa si profitand de liniste si de razele caldute de soare. :)

Cornu Muntelui vazut din Pietroasa. Sus iarna, jos primavara.

Bineinteles ca n-am mers acasa. Apusul ne prinde in dealul Pinilor. 

Cum "care" ? Ala de la casuta din Dumbrava Minunata :)

Frumos loc pentru a cina :D

O poveste de noapte buna la gura sobei incanta sufletul...

Fiind singuri la casuta, ne-am facut si noi de cap.:)

Moni si Alex au plivit buruienile din gradina.

Pana la un moment dat, cand a tulit-o la joaca.

Dar l-am pus eu iar la munca. 

Daca tot ii place sa se joace la nisip, m-a ajutat sa reamenajez groapa cu nisip. :)

"Iepurasu-n iarba" toata dimineata, ca soarele fu taaaaaaaare placut !

"Eu nu vorbesc cu tine. Ma ascund !"

Ne-am dorit anul trecut sa ajungem din nou la Focul Viu, dar n-am reusit.
Anul asta am prins liber exact intr-o fereastra de vreme buna, asa ca nu era de ratat.
O intrebare m-a macinat intruna: oare cati parinti au facut ce am facut eu, pentru a citi fericirea unei aventuri cu familia pe fata copilului lor, la asa varsta frageda ?
Nu stiu cati au facut asta sau cati copii de varsta lui au ajuns acolo, dar eu unul imi voi reaminti cu mandrie de aceasta minunata experienta la batranete, la fel ca si de restul de pana acum.
Pana una alta, fara amintiri, nu ramanem cu nimic.