Se afișează postările cu eticheta Oradea şi împrejurimile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Oradea şi împrejurimile. Afișați toate postările

 Tăşad şi Stracoş

De curând am fost să explorăm nişte locuri noi atât pentru copii, cât şi pentru noi cei mari, şi anume peşterile de la Stracoş şi Tăşad. Pentru cei care nu ştiu, toată zona e rezervaţie naturală încă din 1971, cunoscută sub denumirea “Calcarele tortoniene de la Tăşad”.
 
De ce e rezervaţie ? Păi, în urmă cu vreo 12-13 milioane de ani, aici era ţărmul unei mări calde cu apa limpede şi curată şi o salinitate ridicată. Pe fundul ei s-a format un recif de corali unde trăiau şi alte nevertebrate, arici de mare, scoici şi melci marini precum şi vertebrate: peşti, balene, delfini, iar în zona uscatului, rinoceri, crocodili, broaşte ţestoase, şerpi şi şopârle, apoi mamifere insectivore şi rozătoare. Fosile ale acestor animale s-au păstrat în rocile din această zonă şi multe pot fi admirate şi azi, atât în peşteri cât şi în exteriorul lor, pe văi. Din păcate nu am ajuns la defileul format de valea Stracoşului în aceste calcare, dar e în plan pe la toamnă. În schimb am vizitat peştera, atât cât s-a putut, pentru că la un moment dat apa devine prea adâncă şi nu se mai poate continua. Păcat, era frumos să fi ajuns la a doua intrare. Chiar dacă e prea îngustă ca să se poată ieşi prin ea, ar fi fost interesant să dăm de luminiţa de la capătul tunelului.
😀
 
Peştera Tăşad e închisă, probabil se poate vizita cu ghid, dar la intrarea în peşteră n-am găsit niciun număr de telefon. Cu toate astea, plimbarea până la peşteră nu a fost degeaba, fiindcă am admirat fosilele pe toată valea, mai mari şi mai mici, toate foarte interesante, şi am găsit un izvor superb exact în momentul în care nu mai puteam de sete. Reminder (mai mult pentru noi): Dacă mergeţi în zonă, să vă luaţi mai mult de un litru de apă la voi, a venit căldura şi beţi mai mult.
😂
 
Aşa că, una peste alta, am avut o zi foarte faină într-o zonă care clar merită explorată mai pe îndelete. Aşa că vom reveni. 
 
 
 
 
 









 















Sus, sus pe deal


1 anisor si 1 luna.

Uite ca a venit momentul sa urce Alex perpedes primul lui deal.

Ba mai mult, l-a si coborat ! :)

Toate intr-o dupa-amiaza de toamna perfecta, petrecuta in familie.

 
Cine-i mai mandru decat mine ?

Hai la mniam-mniam !



Hai la tata !

Of, m-am durgălit...
 


Sus, curuţ gras !

Pa, soare !

Draga-draga time in lumina apusului :)


A venit primăvara... în cele din urmă !

Dat fiind faptul ca se anunta o zi frumoasa, calda, dupa multe altele cu ploi, am hotarat sa facem o plimbare la padure. Stiam ca va fi mult noroi, ca vom ajunge acasa ca purceii, dar nu conta prea mult. La 16 grade cate s-au anuntat... valea !

Cam pustie padurea si poienile, tocmai pe placul nostru. Doar o batranica isi mana agale capritele la pascut. Atat.

Pasarile ciripeau, iarba verde da sa incolteasca, iar floricelele isi dezvaluie timide petalele. Decorul perfect pentru a considera ca a venit primavara.

Echiparea si la drum !

Sa fie oare aurul verde ?


 Ia uite, Alex, leurda !

 Mniam-mniam...

 Nu-mi place. Papa tu, mami !


 Am ajuns in poienita, unde soarele ne mangaia fetele satule de atata ploaie si frig.


Sus, in foisor, sa vedem toata poienita.


N-am vazut fazani, insa i-am auzit de vreo 5-7 ori. Pacat, ar fi fost frumos. Macar am vazut multe gâzuţe si o caprioara, care a tulit-o cand ne-a zarit.

Ce ai acolo ? O noutate !

Sa calc, sa nu calc...




Soarele se lasa tot mai jos, lumina devine tot mai frumoasa. Era momentul perfect sa facem o plimbare.


Mămăruţa in acţiune :)



"Interesanta podeaua asta, dar cam inteapa..." Probabil asta gandea Alex.


 




Dupa ce dispare soarele din poienita, o luam si noi din loc sa urcam inapoi dealul. Bineinteles, unii dintre noi au profitat de ocazie si au tras un pui de somn :)

Pauza la cules de leurda

Furati de zumzetul gâzelor, de mirosul ierbii crude uda leoarca si de soarele caldut, am ajuns la masina binisor dupa apusul soarelui. Nicio problema, mămăruţa e protejata :))


Numai o astfel de plimbare poate transforma o dupa-amiaza banala intr-una excelenta :)

Prima plimbare la pădure, în trei :)

Cine a zis că un copil îţi schimba obiceiurile, viata, placerile, etc, greseste. Rau de tot ! Doar ti le modeleaza putin. Altfel spus, o luam aproape de la capat in ceea ce priveste muntele si plimbarile pe potecile lui.

Dar ne continuam viata cu hobby-ul nostru ca inainte, incepand de jos si ajungand... sus. Eh, peste cativa anisori ajungem mai sus, nu acum :)

Asa cum am terminat cu plimbarile inainte de nastere, asa si incepem. Cu o mica plimbare la Saldabagiu, la 15 km de Oradea. Ne-a prins si o mica ploicica, am facut cunostinta cu 1-2 picuri, pana am intrat in padure, sub un copac des.

Exceptand cat a mancat, 3 ore Alex al nostru a dormit bine-mersi, plimbat de "calutul" ala mare, cu coada. :)



Ce smecher arat eu cu suzeta atarnata si la tati in brate.



Ba paparazzi, tu nu vezi ca stau de vorba cu doamna asta simpatica ?

- Vezi ca eu stiu unde e sticluta cu ceaiul caldut...
- A, pai spune asa. Hai si tu cu noi aici, da adu si sticluta ! :))


Mami, imi vede nenea de pe cal funduletuuuuuuuuuuuuu !






Iuhuuu ! Aloooo ! Astia m-or agatat de-o creanga si or plecat. Ce parinti mi-am tras... Nu-i bai, ma culc la loc, ca stau confortabil si, pana adorm, mai am si priveliste faina  :))

Cam asta a fost prima noastra plimbare cu Alex, la padure. Vor mai urma, asta e sigur. E cuminte in ham si doarme dus in masina, pe drumurile patriei (e poate singurul care se bucura de starea lor). Pe data viitoare !