Unde dai şi unde... se topeşte !

Ponoraş - Damiş,
februarie 2010


Au trecut cateva saptamani de cand nu am mai iesit undeva, asa ca, indiferent de prognoza si indiferent de starea zapezii (care, banuiam noi, va fi aproape inexistenta), pornim intr-o plimbare de recunoastere. Daca nu aveam sa ne alegem cu zapada din belsug, macar sa mai "maturam" zonele necunoascute in cautare de noi trasee pitoresti.

Am parcurs traseul Bratca - Ponoras - Glimeia - Toaia - Damis - valea Bratcutei.
Aici merge bine fraza "Unde dai si unde crapa!", deoarece am pornit din Bratca, pe drumul spre Damis, "bucurandu-ne" de noroiul de pe drum, de zapada murdara de pe margine si de imaginea dezolanta a naturii moarte in lipsa zapezii...

Un domn binevoitor ne ia pe sus cu masina si ne duce spre Damis.

Inainte de a ajunge la intrarea in sat, imaginea se schimba total: zapada de 20 cm inghetata la suprafata, copaci ingreunati de chiciura groasa ce s-a depus si o priveliste ce lasa fara glas si cel mai umblat turist...














Zapada era inghetata aproape in totalitate, doar aproape, la fiecare pas fiind nevoiti sa ne "chinuim" sa scoatem piciorul din ea. Atat de inghetata era ca era imposibil de tarat piciorul prin zapada iar urmele erau aproape clare.




Ajungem la primele case din dealul Glimeia, case asezate intr-o zona pitoreasca, cu privelisti frumoase. Decidem sa revenim mai tarziu la aceasta priveliste. Acum pornim in directia Platoului Ponoras pentru a gasi o alta cale de a ajunge de aici spre el. Practic, am "maturat" zona din stanga in dreapta si din fata in spate, bucurandu-ne de zapada frumoasa si de cele cateva raze de soare care ne-au mangaiat fetele.


















Pentru a ne mai distra putin, ca pana una alta eram la o plimbare de relaxare, am facut o serie de poze... "tampitele", sa zic asa... :)






Nu, oameni care au participat nu sunt tampiti, doar pozele :))
Ei sunt... niste copii...

Intreaga zona cuprinsa intre dealul Glimeia, Toaia si Ponoras ofera un peisaj hibernal pitoresc.




Revenim la privelistea de pe Glimeia, o priveliste care ne-a uimit pentru ca nu ne asteptam la asa ceva.










In urcus spre Glimeia, prim padurea plina de chiciura


Spre Ponorasul Inghetat


Spre depresiunea carstica Damis


Dupa ce studiem bratele ponorului Toaia de la inaltime, coboram in Damis si incet-incet o luam spre gara, in coborare pe valea Bratcutei.
Cand incepem sa coboram spre Toaia si apoi spre Damis - valea Bratcutei, zapada nu mai era inghetata, era in proces de topire si se lipea toata de bocanci si parazapezi. Pana sa ajungem pe Bratcuta, aceasta s-a imputinat considerabil.






Si am incheiat aceasta plimbare pozand ceva ce rar avem ocazia sa vedem...




A fost o plimbare de o zi minunata, cu o padure inghetata ce rar avem ocazia sa intalnim, cu zone nou intalnite si frumoase, cu voie buna si cu multe, multe amintiri frumoase...