Road trip tomnatic...

...şi nu numai.

Vladeasa şi Dumbravita de Codru,
octombrie 2013

Prima zi, Visagu, Vladeasa




Din pacate, babuta noastra a coborat de pe munte la oras, la spital. Speram ca nimic grav :(

Ne invartim pe dealurile din jurul satului, ia spre apus, urcam pe Magura Visagului, pentru o panorama asupra Visagului dominat de Banisoru. De mult voiam noi sa urcam pe galma asta.



Plin de culoare peste tot. Nu ma pot opri din pozat :)

E pitita. O vedeti ?




Ploua cu frunze.

Cateva secunde de relaxare, nu mai mult

Hai inapoi sub copac, ca era mai placut la umbra.


Dam de mancare la gaini ? Toate s-au adunat in jurul lui cand a dat cu cana de scari :))

Si urcam spre magura Visagului.

Spre Vladeasa colorata...

...si spre Padurea Craiului pastelata.


Razele soarelului sunt tot mai placute. Se lasa incet dupa munte.

Niste cereale facute pe loc, caldute, numai bune sa ne incazeasca in umbra care s-a lasat.


Calatorul meu in Apuseni. :-D





Dat fiind faptul ca nu putem ramane la tanti, nefiind acasa (banuiam, caci am sunat si telefonul era inchis, asa ca am venit la risc), ni se pare mult mai rentabil sa o taiem peste munte, pana la Dumbravita de Codru, unde ne simtim, practic, ca acasa :)

A doua zi, Dumbravita de Codru, plimbare agale prin platou



Inconjuram platoul pe culmile-i viu colorate





Parca am dat de aur, asa ne-am simtit, din nou, aici. Cel putin, Alex sigur da. Parca sunt mai frumoase acum, decat prima data.



Nu, nu e in Trascau.


Ne-am plimbat agale peste dealuri, prin livezi, parca era mosia noastra.


O ulita ca-n basme.




Nu exista seara la casuta fara sa se faca foc. O seara calduta, savurand o banana, rasfoind o carte, in timp ce lemnele trosneau in foc. Feeric :D

A treia zi, relaxare la casuta si plimbare prin padure, toti 3, perpedes

Aveam in plan o a treia destinatie a road tripului, culmile pitoresti din jurul Sohodolului (Rosia) insa prognoza nefavorabila schimbata peste noapte si norii amenintatori din depresiunea Beiusului ne-au convins sa mai petrecem si noi static putin, nu tot pe traseu. Si n-am regretat. Mai trebuie si asa ceva :)



Plecam, plecam, plecam ?

Cine a lasat cartofii aici, pe jos ? Hmmm....

Un desktop wallpaper ? :)


Pana am ajuns in zona mai, frumoasa, l-am dus in spate. Apoi, la plimbarica in sus si-n jos !





O alta traditie. Apusul din dealul Pinilor.

Nu mai urc in veci noaptea la casuta. Farurile bateau in fata, serpentinele coteau, iar mie nu-mi ramanea decat sa ghicesc ce urmeaza. Oare bolovani, oare ravene, oare panta mare ? Poate chiar toate... :) Dar am trecut cu brio, dar cu mici emotii.

Dar amintirea Vladeasei in culorile apusului ramane mereu o amintire minunata, fie toamna, primavara, vara sau iarna :)


PS: din pacate, upload-ul pe Blogger a afectat calitatea unor poze, contrastandu-le excesiv(ex: poza cu apusul, de la final). O sa urmaresc sa vad care e problema.