Prima excursie a lui Alex

Defileul Crisului,
octombrie 2012

Eh, ca am implinit si noi o luna si jumatate, destul de marisori incat sa ne stim programul si sa nu tipam la tot pasul cand suntem treji. Ajutati si de o zi de toamna calduroasa, nu stam pe ganduri, ci pornim spre defileul Crisului, sa-i aratam lui Alex locul unde s-au cunoscut mami si tati :)

Am lasat-o pe Suzi la sala de sport si am urcat agale pe punctul albastru, pana la belvederea de la pestera Rosie spre cascada Vadu Crisului, cam seaca saracuta. Un traseu pe care-l terminam in 2-3 ore fara sa ne grabim, l-am facut in 5 ore, cu multe multe pauze.

Asta e, cu copil mic n-ai incotro, trebuie sa te acomodezi. Ideea e sa te acomodezi, nu sa te plafonezi :)


Ca o mica traditie, la primul punct de belvedere facem pauza si mancam. De data asta toti trei :)






Ah, ce ma loveste aerul asta curat cand am burta plina.

Ha ! Credeau ca dorm, s-au uitat in alta pare si am tulit-o.La naiba, m-au gasit...





Sa mergem, ca vreau sa vad cascada !
 


Nuuuuuu te uita asa, astea-s ale mele. :))

Mami de ce s-o oprit ?


Si ziceti c-o luam in jos pe crestuta asta faina ?





Mangaiati de ultimele raze de soare, pe ultimul punct de belvedere, ne echipam bine si coboram spre masina cand se raceste. Si brrrrrrrr, ce frigut s-a facut la umbra !


Fiind prima iesire la munte, a fost ceva mai lunguta decat celelalte plimbari. Am incercat sa imbinam traseele cu prichindelul, hobby-ul nostru cu noua "jucariuta". Asa ca am tras niste concluzii.

E adevarat ca nu e usor, trebuie sa fii mereu atent la el. Nu mai ai timp sa faci traseu asa cum faceai inainte, nu te mai poti bucura pe deplin de munte, nu mai e ce a fost. Cel putin deocamdata, la varsta asa mica. E altceva, la fel de frumos.

Dar ce mai conteaza toate astea, cand il priveam cum isi intoarce capul agitat in stanga si in dreapta, uimit de atatea lumini, umbre si copaci care se succed fara incetare prin fata lui ;)


Prima plimbare la pădure, în trei :)

Cine a zis că un copil îţi schimba obiceiurile, viata, placerile, etc, greseste. Rau de tot ! Doar ti le modeleaza putin. Altfel spus, o luam aproape de la capat in ceea ce priveste muntele si plimbarile pe potecile lui.

Dar ne continuam viata cu hobby-ul nostru ca inainte, incepand de jos si ajungand... sus. Eh, peste cativa anisori ajungem mai sus, nu acum :)

Asa cum am terminat cu plimbarile inainte de nastere, asa si incepem. Cu o mica plimbare la Saldabagiu, la 15 km de Oradea. Ne-a prins si o mica ploicica, am facut cunostinta cu 1-2 picuri, pana am intrat in padure, sub un copac des.

Exceptand cat a mancat, 3 ore Alex al nostru a dormit bine-mersi, plimbat de "calutul" ala mare, cu coada. :)



Ce smecher arat eu cu suzeta atarnata si la tati in brate.



Ba paparazzi, tu nu vezi ca stau de vorba cu doamna asta simpatica ?

- Vezi ca eu stiu unde e sticluta cu ceaiul caldut...
- A, pai spune asa. Hai si tu cu noi aici, da adu si sticluta ! :))


Mami, imi vede nenea de pe cal funduletuuuuuuuuuuuuu !






Iuhuuu ! Aloooo ! Astia m-or agatat de-o creanga si or plecat. Ce parinti mi-am tras... Nu-i bai, ma culc la loc, ca stau confortabil si, pana adorm, mai am si priveliste faina  :))

Cam asta a fost prima noastra plimbare cu Alex, la padure. Vor mai urma, asta e sigur. E cuminte in ham si doarme dus in masina, pe drumurile patriei (e poate singurul care se bucura de starea lor). Pe data viitoare !

Baby on board

Odata cu marele eveniment am personalizat-o si pe Suzi.
Cui ii place si doreste, sa ma caute pentru varianta full-size :)

Se poate personaliza: tema, culori, text.

Din dor de munţii mari


De cativa ani a devenit o traditie la noi sa incercam macar sa vedem ploaia de stele cu maximul pe 12 august. Am incercat si anula cesta, in ciuda cerului noros pe care l-am prins. Si-am vazut vreo 3 meteoriti :)

Sa incep cu inceputul, pentru a intelege de ce acest titlu...

Facem o plimbare de vreo 4-5 km la Saldabagiu de Munte, cu Moni in ultima saptamana de sarcina. Voinica mamica ! Peste dealuri, pe ulite de sat, prin lanuri de floarea soarelui si de porumb, livezi, plaiuri intinse cu flori si buruieni, etc. Pe cand ajungem la centrul de calarie, se lasa si soarele incet, spre apus. Inca mai aveam de mers pana la Suzi.

Noi ne bucuram de vreme buna, insa peste dealuri, la Cetariu, turna cu galeata. Azi suntem norocosi. Mai mult, spre apus, soarele arunca lumini calde, oferind un peisaj de vis.

Ah, ce bine-a fost ! Parca n-am fi plecat de acolo... 



Observati cum toarna cu galeata in Cetariu, nu ?

 

  
Se pare ca-i place. Cand am ajuns la "spectacol" a inceput si el sa dea din picioruse :)



Dupa ce se duce soarele la culcare, frigul pune stapanire peste dealuri. Ne imbracam bine si asteptam sa dispara palcurile de nori, sa vedem si noi unu-doi meteoriti. Degeaba, norisori tot au existat, iar ploaia de meteoriti a fost cam slaba anul acesta(e drept, am fost in 13 spre 14 seara...). Dupa doua ore rezistate eroic (si cu 3 randuri de haine pe noi), ne-am saturat si-am plecat acasa.

Uileacu de Munte si Cassiopeia 

Evident, Carul Mic si Carul Mare

Suzi, Uileacu de Munte si constelatiile Perseus si o parte din Cassiopeia.


De ce "dor de muntii mari" ? Ca am prins o zi cu caracteristici specifice lor. Si l-am potolit astfel: pe-o culme de deal cu largi privelisti, in fata natura dezlantuita, in stanga apusul cald, vantul sufla cu putere, iar noi, imbracati cu haine lungi. Specific unei primaveri in muntii mari.

Prietenii stiu de ce :)