Toamnă târzie la noi pe moşie

Defileul Crişului,
decembrie 2011

Vorba vine "la noi pe mosie" :)

Cu toate ca am parcurs de nenumarate ori traseul si in nenumarate conditii, mereu cand revenim aici ne simtim bine si ne bucuram de fiecare frumusete marunta. De la flori primavara, pana la covorul de frunze toamna, defileul Crisului e locul pe care il simtim ca fiind "acasa".
Poate are o legatura si cu faptul ca acolo ne-am cunoscut prima data :)

Sub deviza "orice zi in natura e o zi castigata, nu pierduta" profitam de o zi libera si de prognoza meteo fara precipitatii si plecam la o mica plimbare, avand in plan traseele care parcurc versantul drept din defileu.

Ajuns aici, ne bucuram intreaga zi de o toamna nesperat de tarzie pentru aceasta perioada si de soarele caldut care ne face ziua mai frumoasa.


Covorul rosu si gros din padure era presarat, ici-colo, cu cristale.








Ceata se risipeste incet din defileu, fugarita de razele caldute ale soarelui.




Si dupa ce s-a tras din cadru...






Pana la mijlocul versantului, pe traseul punct albastru, ne-am spalat privirile cu o padure incredibil de rosie si un covor de frunze minunat. Cand razele soarelui se strecurau si mai luminau cate un stejar privilegiat, peisajul era minunat.









Diversitate


Belvedere traseu punct galben


Ajunsi la capatul traseului, decidem ca, decat sa coboram si sa mergem pe calea ferata pana la Pestera, mai bine ne mai bucuram putin de soarele caldut si ne intoarcem pe acelasi traseu, prin padure, punct galben, pana la Pestera.

A fost o zi minunata, rezumata cam asa: covor rosu si padure inca frumoasa, multe pauze la soarele caldut, privelisti spre Vladeasa, Varfurasu si Buteasa acoperite cu zapada deja, multe puncte de belvedere (cu cate o pauza fiecare), concurs "cine gaseste frunza mai interesanta", lupte cu sabiute improvizate si muuuuuuuuuuulta voie buna.



Si pentru a completa peisajul, eram singuri singurei in tot defileul.
O zi minunata petrecuta in doi :)