Zăpadă pufoasă de decembrie, în Vlădeasa

Munteni - Seniu Mare (culmea Scoruşeţului),
decembrie 2010

Am plecat cu Lia si Leo spre Munteni (com. Bulz) sa ne bucuram de prima zapada mai sanatoasa a acestui sezon. Debarcam in sat, la poalele culmilor montane modeste, echipati corespunzator temperaturii de -11 grade de afara.

Pornim pe culmea pe care isi insira casele catunul Dragusu, avand in plan sa iesim apoi in platoul carstic care se afla intre acest catun si varful Seniu Mare, un platou care, dupa spusele Liei, ar trebui sa fie pitoresc si impanzit cu salase de vara.

Zapada si vremea au fost mai mult decat minunate. Soarele stralucea in voie pe un cer curat ca sticla, iar zapada masura de la 10 cm in vale, pana pe la 20-25 de cm in platou si pe vf. Seniu; o zapada pufoasa de vis, numai buna de tarat picioarele prin ea.




Din cand in cand vantul mai adia putin, scuturand copacii incarcati cu zapada, oferind o imagine feerica, de basm chiar.






Dupa ce strabatem un drum forestier, iesim in platou, unde privelistile ni se deschid. Multe salase de lemn, folosite in sezonul cald, care acum sunt parasite, insa foarte pitoresti, risipite ici-colo prin poieni.










Gasim inscriptii ciudate, realizate probabil de extraterestri :))


Batem un traseu care inconjoara modestul platou pe marginile sale, ca mai apoi sa incepem urcarea spre vf. Seniu.


Farmecul Apusenilor e pretutindeni...


... si ne incanta privirile


In urcus spre varf, ni se dezvaluie, incet-incet, intreg platoul. Un simpatic platou carstic, situat printre culmile cu substrat cristalin si vulcanic ale Scorusetului, unul dintre cele mai mari varfuri din muntii Vladeasa.

Ciudata asezarea acestui platou, deoarece in toti muntii Vladeasa nu se intalnesc asemenea platouri cu vai dolinare. E mai mult specific Padurii Craiului, insa, cum e situat intre Padurea Craiului si masivul Vladeasa, probabil putem trage concluzia de aici ca se aseamana cu amandoua masivele.

Ajungem in padurea ingreunata de chiciura si zapada :)








Ajunsi pe vf Seniu, pe culmea principala dintre Vladeasa si Padurea Craiului, avem largi privelisti spre ambele zone. Inaltimile ceva mai mari ale Vladesei ne atrag parca, insa, cand ne gandim ca acolo vantul e si mai salbatic, parca e bine unde suntem :)


Dupa ce ne-am saturat de clatit ochii cu privelisti hibernale, coboram pe un picior abrupt direct pana intr-o sa, de unde, pe curba de nivel, traversam o padure de conifere incarcata cu zapada si iesim in alt catun, pentru a ne indrepta, incetisor, spre masina.


Pentru toti cei care nu cred in existenta lui Mos Craciun si a spiridusilor lui, vom dezvalui misterul.

Am gasit casutele spiridusilor ! :)


Coborarea o facem cam anevoios, prin poieni batute puternic de vant, peste gardurile satenilor si pe unde am mai apucat, serpuind mai departe printre alte case risipite hai-hui.




Cine nu si-ar dori asa o casuta de vara, cu asa o priveliste ?!


In versantul opus, culmea cu catunul Dragusu, pe care am urcat dimineta.




Pana sa ajungem jos in vale, luptandu-ne cu gardurile, panta ceva mai abrupta, padurea si zapada pufoasa care fugea de sub picioarele noastre, Lia a fost singura castigatoare, restu tragand fiecare cate o cazatura; amuzanta, desigur, ca doar stratul de zapada era un bun amortizor.

A fost o iesire la prima zapada a acestui sezon, o iesire frumoasa in care ne-am delectat si ne-am bucurat de maruntele (dar minunatele) privelisti ale culmilor impanzite cu case, risipite prin poieni.