A venit primăvara... în cele din urmă !

Dat fiind faptul ca se anunta o zi frumoasa, calda, dupa multe altele cu ploi, am hotarat sa facem o plimbare la padure. Stiam ca va fi mult noroi, ca vom ajunge acasa ca purceii, dar nu conta prea mult. La 16 grade cate s-au anuntat... valea !

Cam pustie padurea si poienile, tocmai pe placul nostru. Doar o batranica isi mana agale capritele la pascut. Atat.

Pasarile ciripeau, iarba verde da sa incolteasca, iar floricelele isi dezvaluie timide petalele. Decorul perfect pentru a considera ca a venit primavara.

Echiparea si la drum !

Sa fie oare aurul verde ?


 Ia uite, Alex, leurda !

 Mniam-mniam...

 Nu-mi place. Papa tu, mami !


 Am ajuns in poienita, unde soarele ne mangaia fetele satule de atata ploaie si frig.


Sus, in foisor, sa vedem toata poienita.


N-am vazut fazani, insa i-am auzit de vreo 5-7 ori. Pacat, ar fi fost frumos. Macar am vazut multe gâzuţe si o caprioara, care a tulit-o cand ne-a zarit.

Ce ai acolo ? O noutate !

Sa calc, sa nu calc...




Soarele se lasa tot mai jos, lumina devine tot mai frumoasa. Era momentul perfect sa facem o plimbare.


Mămăruţa in acţiune :)



"Interesanta podeaua asta, dar cam inteapa..." Probabil asta gandea Alex.


 




Dupa ce dispare soarele din poienita, o luam si noi din loc sa urcam inapoi dealul. Bineinteles, unii dintre noi au profitat de ocazie si au tras un pui de somn :)

Pauza la cules de leurda

Furati de zumzetul gâzelor, de mirosul ierbii crude uda leoarca si de soarele caldut, am ajuns la masina binisor dupa apusul soarelui. Nicio problema, mămăruţa e protejata :))


Numai o astfel de plimbare poate transforma o dupa-amiaza banala intr-una excelenta :)