Pedalând spre pajişti înflorite

Şuncuiuş - Tomnatic - Călăţea - Aştileu
Aprilie 2011

Dupa ce au inflorit pomii in oras, tragem de noi putin mai tare si facem cumva sa avem o zi libera. Una dupa muuuult timp... Asa ca plecam spre munte, dar nu oricum. Ne suim bicicletele in tren si plecam sa strabatem un traseu pitoresc, nu prea lung si numai bun de dezmortit picioare dupa iarna lunga.

Oare cu cine seamana ? :)


Coboram in Suncuius infolofiliti bine si pornim pe valea Izbandis in sus, spre Tomnatic. Ajunsi la izbucul Izbandis, nu mai rezistam si trecem direct la tricou, cu toate ca afara erau cel mult 15 grade. Valea urca abrupt, mai abrupt decat anticipasem noi, asa ca, dupa primele... 5 curbe ne dam jos de pe biciclete si impingem de ele.

Iar ne urcam, iar ne dam jos. Tot asa, pana cand ajungem spre obarsie, unde era mai plat. Aici urcam pana intr-o sa, de unde se vad primele case ale Tomnaticului.






Lectia de mic se-nvata


Din pacate, primavara inca nu a ajuns si aici sa-si prezinte spectacolul in toata splendoarea ei, asa ca nu ne ramane decat sa pedalam in continuare si sa ne bucuram de cele cateva firave flori din iarba si de aerul curat.






Facem o mica pauza la intersectia cu drumul spre Gugu si Pestera Batranului, de unde avem o priveliste frumoasa.


In ultimul plan, saua dinspre care venim


Ne continuam traseul prin Tomnatic, spre Cornet. Dam de prima portiune cu asfalt, care urmeaza o curba de nivel a unui deal mai mare, cu vederi ceva mai largi.

Vantul ne falfaie pletele iar noi ne bucuram de drumul pustiu. Ajungem sa intram in Calatea, unde padurea era plina pana la refuz de leurda. Covoare intregi de-un verde crud se lasau in dreapta si stanga drumului, spre vale.

La intrare in sat, facem o pauza la marginea unui frumos covor de banutei. Nu, nu se dau bani acolo, ci flori albe si mici, numite asa.




De aici continuam spre biserica de lemn (recent renovata) din Cornet, iar apoi, la scurt timp, drumul de masina coboara in valea Mnierei. Insa noi decidem sa tinem un drum de carute ce urmeaza curba de nivel, printre casele risipite pe dealuri.

O zona minunata, extrem de pitoreasca, numai buna de pedalat.






Aici facem o alta pauza mare (una din cele 3 pauze mari, ca doar asa-i frumos sa iesi in natura... si miscare si odihna :) ), avand in prim-plan culmile pe care-si rasfira casele satul Galaseni.


Incepem coborarea spre vale, la drumul de masina, dupa care ne continuam drumul spre gara. Un drum in serpentine plin de macadam... nu foarte placut.


Piticul si gigantii :) (e si-un pitic pierdut pe sub giganti, pe acolo)


Insa acolo unde cat vedeam cu ochii era verde si inflorit, acolo unde pedalam si vantul ne racorea, iar privelistile ne acaparau atentia...


...acolo te simti cu adevarat liber.

Pe urmele soarelui...

...si asteptand cu nerabdare venirea primaverii viu colorate :)