Cam pustie padurea si poienile, tocmai pe placul nostru. Doar o batranica isi mana agale capritele la pascut. Atat.
Pasarile ciripeau, iarba verde da sa incolteasca, iar floricelele isi dezvaluie timide petalele. Decorul perfect pentru a considera ca a venit primavara.
Echiparea si la drum !
Sa fie oare aurul verde ?
Ia uite, Alex, leurda !
Mniam-mniam...
Nu-mi place. Papa tu, mami !
Am ajuns in poienita, unde soarele ne mangaia fetele satule de atata ploaie si frig.
Sus, in foisor, sa vedem toata poienita.
N-am vazut fazani, insa i-am auzit de vreo 5-7 ori. Pacat, ar fi fost frumos. Macar am vazut multe gâzuţe si o caprioara, care a tulit-o cand ne-a zarit.
Ce ai acolo ? O noutate !
Sa calc, sa nu calc...
Soarele se lasa tot mai jos, lumina devine tot mai frumoasa. Era momentul perfect sa facem o plimbare.
Mămăruţa in acţiune :)
"Interesanta podeaua asta, dar cam inteapa..." Probabil asta gandea Alex.
Dupa ce dispare soarele din poienita, o luam si noi din loc sa urcam inapoi dealul. Bineinteles, unii dintre noi au profitat de ocazie si au tras un pui de somn :)
Pauza la cules de leurda
Furati de zumzetul gâzelor, de mirosul ierbii crude uda leoarca si de soarele caldut, am ajuns la masina binisor dupa apusul soarelui. Nicio problema, mămăruţa e protejata :))
Numai o astfel de plimbare poate transforma o dupa-amiaza banala intr-una excelenta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu