Muntele cu ochi albaştri

Munţii Retezat,
august 2008

Ne planificam din timp sa facem o iesire si pe aceste meleaguri, pe crestele semete ale muntilor Retezat, grupa montana pe care nu pasisem inca. Il luam pe Adi cu noi si dis-de-dimineata luam primul tren spre Deva, unde facem o mica pauza de 2 ore. Luam urmatorul schimb si ajugem dupamasa la ora 6 in Ohaba de Sub Piatra.

Prindem ultima tura a microbuzului spre Carnic si incepe sa urcam destul de tarziu. Facem o mica deviere sa vedem cascada Lolaia, cascada aflata in drumul nostru spre Pietrele.


Data fiind situatia in ora tarzie, ne cautam un loc de campare la cabana Pietrele. Toate locurile erau ocupate deja, insa reusim, cu greu si cu mici amenajari, sa ne ducem noaptea pe un spatiu de 2x2 plin de galme...

Petrecem seara prin tabara de corturi de la Pietrele mancand putina zmeura din imprejurimi.


A doua zi ne decidem sa plecam spre lacul Zanoaga, insa nu pe varianta cea mai simpla, ci pe valea Stanisoarei, peste vf. Bucura, Taul Portii si apoi prin saua Judele. Daca stiam ca va fi asa o zi torida, nu porneam in acest traseu dificil. Dificil, dar minunat !

Pornim pe valea Stanisoarei, iar cand iesim in partea alpina a vaii privirile ne sunt sorbite de peretii de stanca ce inconjoara valea si marea de jnepeni prin care trecem, cautand cate o afina ratacita.








Ajungem la lacul Stanisoarei, bun prilej de a ne ascunde dupa o stanca, pe malul acestuia, ferindu-ne de dintii coplesitori ai soarelui care ne inundau fruntile... cald, foarte cald ! De aici urcam spre Saua de Iarna, pana sub vf. Retezat, dupa care continuam spre vf. Bucura.






Ajungem sus in sa de unde privelistile cuprind o zona mai mare. Intreaga caldare a Stanisoarei, vf. Peleaga si Papusa in departare, o adevarata priveliste alpina. De aici zarim si urcusul spre vf. Bucura, un urcus care nu era atat de insuportabil daca nu ne chinuia caldura imensa...
Sepci udate si puse pe cap, tricouri racorite din apa rece a lacului si puse pe cap si pe umeri, dar degeaba...




Asta spre est, iar spre vest aveam sa vedem, pentru prima data, Rezervatia Stiintifica Gemenele, poate cea mai renumita rezervatie din tara, cu Taul Negru si Taul Gemenele in prim plan.




Ne facem curaj pentru lungul urcus spre Bucura, iar cand am ajuns pe varf, eforturile ne sunt rasplatite pe deplin de minunata priveliste oferita de "oceanul alpin" Bucura. Este imens. Cel mai mare lac glaciar din Romania. De aici coboram (mult) pana la Taul Portii, ca mai apoi sa urcam (iar mult) spre saua Judele.




Renumita salba de lacuri cu nume de fete: Lia, Ana, FLorica si Viorica.




Dupa ce ajungem in saua cu pricina, ni se deschide in fata o lunga culme neteda, o culme pe care ne plimbam si ne simtim ceva mai bine deoareca cativa nori au reusit sa ne mai protejeze de soare. Zarim si lacul Zanoaga, cel mai adanc lac glaciar din tara, cu 29 de m adancime. Ne ofera o imagine parca rupta dintr-un tablou alpin.


Campam pe malul lacului si petrecem o seara de odihna, bucurandu-ne, in sfarsit, de putina racoare. Spre Judele, soarele picta in culori rosiatice stancile la apus.




A treia zi ma trezesc cel mai devreme. Pana se ridica si restu lumii, fac cateva poze prin zona si mai trag o gura de aer curat.






Pe cand sa plecam, din nou trebuia sa ne protejam contra soarelui demential de fierbinte.

Babuta si un mos alpin :)


Culmea domoala pe care ne-am plimbat agale cu o zi inainte




Coboram de pe Judele spre lacul Bucura. Ajunsi la o ora mai tarze pentru a campa, ne cautam si gasim cu greu un loc de campare. Montam corturile si plecam spre vf. Peleaga, cel mai mare din Reteza, pe traseul prin Caldarea Berbecilor.






Ajungem pe Peleaga si bifam un alt varf important din tara noastra, varf de peste 2500 m.
In fundal se ridica falnic vf. Papusa, insa asta ramane pentru ziua ce urmeaza.


Ne intoarcem la corturi peste vf. Custura Bucurei si prin Curmatura Bucurei.
Urmatoarea zi, pe cand sa plecam in traseu, Adi se hotaraste ca n-are chef de traseu de sărit din piatra-n piatra, asa ca se plimba pe langa corturi si leneveste prin zona. Decizia lui ne este binevenita, deoarece chiar ne cadea bine sa facem un traseu de o zi doar noi 2.

Asa ca pornim din nou spre Peleaga, apoi spre Papusa, strabatem minunata custura a Portilor Inchise si ne intoarcem prin Galesu, valea Rea si iar Peleaga. traseu cu distanta relativ scurta, insa cu o foarte mare diferenta de nivel acumulata.

Buna dimineata :)






Coltii Pelegii












Moni la intrarea in Portile Inchise










Coboram la Galesu, dupa care ne intoarcem lejes si in plimbare spre corturi, trecand din nou peste vf. Peleaga.




A 5-a zi si ultima alpina avea sa vina, pentru noi, co o noua vreme minunata, numai buna de mers. Nici soare, nici ploaie; doar nori. Pornim in traseul spre vf. Bucura, vf. Retezat, culmea Lolaia si apoi coboram spre cabana Pietrele unde aveam din nou sa campam.




Ajunsi pe vf. Retezat, varful care poarta si numele grupei montane, nu avem o priveliste prea clara deoarece vremea inchisa ne impiedica, scazand vizibilitatea in departare.






Coboram de pe vf spre culmea Lolaia pe o poteca ce serpuieste foarte abrupt, ca mai apoi sa ne chinuim genunchii, la propriu, sarind din bolovan in bolovan pe culmea Lolaia. O mica durere de genunchi am resimtit toti, insa nu se numeste Retezat daca nu sari din piatra-n piatra :)




Incepem sa coboram spre cabana pietrele, bucurandu-ne, din nou, de etajul forestier in care tocmai am intrat. Cateva flori firave, de-un albastru crud, ne inveselesc ziua si ne mai dau putina putere pentru a continua spre cabana. Adevarul e ca am facut o coborare hiper-agale, deoarece din 5 in 5 m ne opream la mancat de afine si merisori.




Am campat la Pietrele, inca o noapte, dupa care urmatoarea zi am coborat la Carnic si am luat primul microbuz spre gara. Adi a mers spre casa, iar nou ne-am continuat mai departe aventura, calatorind cu trenul pe impresionanta ruta din Defileul Jiului, avand in fata, ca destinatie finala, tarmul Marii Negre din Delta Dunarii.

3 oameni, un munte, o vreme fara o picatura de ploaie si niste privelisti si amintitri de neuitat. Cu siguranta ne vom intoarce !