Călători în lumea întunericului

Valea Sighiştelului,
aprilie 2008

Se anunta un weekend cam ploios, dar noi aveam in plan sa mergem la putina pestereala. Nu ne-am dat batuti, asa ca sambata dimineata eram la gura vaii, echipati cu salopete, cizme, care ce are pentru a fi un "adevarat" speolog.

Urcam pe vale si ne oprim imediat la prima grota care, dupa 10 metri se termina. Tinand cont ca aveam destule de vazut, ne hotaram sa nu ne oprim decat la cele mari, cunoscute. Pornim mai departe si trecem de un izbuc captat de catre sateni pentru apa.

Lia spunea ca a citit in ghidul Bihor-Vladeasa de ceva pestera cu punte, imediat dupa acest izbuc, asa ca urcam in versantul stang si ajungem la ea. Era o pestera prabusita, cu intrarea inca ramasa in picioare, care arata acum ca un pod natural.




Facem un mic popas la Izbucul Carnitza, izbuc botezat asa de Moni (izb. Camenitza), cea cu imaginatia bogata si burtica... goala. Dupa ce bem apa buna rece de izvor, continuam pe vale sa cautam intrarea pe poteca ce urca spre P. Corbasca, un adevarat monument, din cele spuse de ghidul Bihor-Vladeasa.

Trebuie sa il gasim, ceea ce ne face sa fim atenti la fiecare urma de poteca. Gasesc o poteca, urc pe ea si realizez ca nu este aceasta. Ceilalti 3, de jos, ma striga sa imi spuna ca au gasit o poteca bine batuta, cobor si urcam 90 de m diferenta de nivel, pana la baza unor stanci unde se afla intrarea pesterii.

Pestera Corbasca adapostea un lac imediat cum coboram pe galeria de acces, insa dincolo de lac formatiuni de o toata frumusetea isi gaseau linistea. Dorinta de a ajunge sa le vedem mai de aproape ne e retezata dupa ce ne dam seama ca lacul are cel putin 1 m de apa rece, iar afara nu era decat aprilie.

Poza realizata de Leo, cu ajutorul tuturor frontalelor :)



Ne mai plimbam pe o galerie laterala cu mici formatiuni, insa aceasta se termina repede si ea. Tot farmecul acestei pesteri il are aceasta acumulare de apa, Lacul de Cristal, cu formatiunile frumoase din spatele sau.

De aici, prima vale ce se lasa din dreapta arata ca un mic canion, pe care inaintam vreo 50 de m, insa ne intoarcem imediat dupa ce se termina brusc cu un perete noroios.




Trecusem ceva mai devreme de zona numita "La Stramtura", o zona care am traversat-o pe stanci pentru ca apa era ceva mai mare decat cizmele noastre.




Ne continuam drumul pe vale, care incepe sa fie mai anevoioasa, ici colo punandu-se in valoare cizmele incomode pe care le caram in picioare. Apa vaii trebuia traversata de multe ori, asa ca pana la urma a fost o buna alegere.


Incep picurii de ploaie sa-si faca prezenta, provocandu-ne un mic disconfort. Datorita lor, trecem in viteza pe langa izbucul vaii ce se lasa de sub abruptul Blidaru si ne trezim la gura imensului portal al P. Dracoaia. Farmecul ei sta in portalul urias, cavernamentul salii de acces si cateva gururi uriase. Era noroioasa, asa ca nu ne aventuram foarte mult.






Urmatoarea pe lista era P. Pisolca, iar dupa cum ii spune si numele, din ea curgea un "pisu" lung si rasfirat :))
Nu aveam cum sa o ratam datorita debitului apei ce se prelingea din versantul drept al vaii.



O superba poza facuta de Leo, prinzand exact momentul cand se intorcea "monstrul din pestera", care era gata sa ne pedepseasca pentru invadarea teritoriului personal :))

Scapam de monstru si pornim mai departe, spre tinta de la obarsia vaii, un canion superb. Decidem ca mai intai mergem spre el, apoi urcam spre pesterile Coliboaia si Magura. Canionul nu avea mai mult de 3-4 m in zonele lui largi, cateodata ajungand ingust de pana la 1 m. Sentimentul de salbaticie si multumire ca ai vazut asemena locuri ne cuprinde si fericirea se vedea pe fetele noastre. Insa ne intoarcem repede, dupa nici 50 de m, datorita unei saritori inalte de 7 m ce ne bareaza calea.






Iesim din canion si urcam poteca spre P. Coliboaia, ea reprezentand nivelul activ al unui vast complex carstic. Acest complex cuprinde o pestera-ponor in amonte, un nivel fosil reprezentat de P. Magura, unul activ reprezentat de P. Coliboaia si un izbuc ce l-am observat la intrarea in canion. Pestera Coliboaia nu prezinta un interes prea mare, era noroioasa si avea un lac la intrare care iti bara calea. Ne asigura Leo ca nu avem prea multe de vazut in ea pentru ca el mai fusese pe aici.


Continuam apoi spre nivelul fosil reprezentat de P. Magura, cea mai renumita pestera de pe intreaga vale a Sighistelului. Are peste 1500 m de galerii bogat concretionate, cu coloane de diverse marimi, stalagtite si stalagmite care mai de care, draperii, scurgeri parietale, gururi uriase si alte formatiuni de seama. Pierdem o ora buna in pestera, dupa care iesim si continuam in urcus, spre culmea versantului drept al vaii.








Ajunsi sus in culme, vedem cum nori negri ne dau tarcoale. Manati de gandul unei pulpe rumenite la foc, mai ca nu fugim spre gura vaii unde urma sa punem cortul. Daca n-ar fi aceste cizme in care picioarele ne joaca o hora, am fi fugit spre pulpele acelea, numai sa stim ca apucam sa le facem inainte sa inceapa ploaia.

De pe culme ne lasam pe o vale usor schitata, dam la marcajul ce traverseaza culmea spre P. Ursilor si coboram la firul vaii. Aici fuga repede spre masina, ne luam toate cele si campam, cautam repede lemne de un foc, facem pulpele si le savuram linistiti, spunand ca "acum poate veni ploaia, suntem cu burta plina si cortul pus".


Pe cand ne retragem la somn, incepe si ploaia ce a durat ore bune. Totu-i bine cand se termina cu bine.

Dimineata, zona era uda, rece, iar norii negri ne acopereau. Dupa o cafeluta buna, ne strangem si plecam spre masina. Iesind de pe vale vedem ca Arieseniul e in plina furtuna, asa ca ne cam piere cheful sa urcam sa facem ceva traseu pe acolo, asa ca ne retragem usor spre casa. Ne oprim la biserica de lemn din satul Sebis, iar cand ne intoarcem facem o deviere spre ruinele de la Pomezeu.





The innocence of the youth...



Valea Sighistelului prezinta un potential speologic de o mare amploare, cu minuni ale naturii ce incanta sufletul oricarui muntoman. O plimbare de primavara alaturi de doi oameni minunati (daca bine imi amintesc, una dintre primele plimbari impreuna...), pe o vreme nu tocmai prielnica, dar cu un rezultat final demn de amintiri placute !

Mai multe poze si povestea turei din alta perspectiva, pe siteul lui Leo si Lia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu