noiembrie 2007
Vroiam si noi, ca tot omu' de munte ce se respecta, sa incercam (macar!) a merge la cort iarna. Ne-am pregatit cu tot echipamentul necesar a iesi la cort zapada, mai putin un sac de dormit de iarna pentru mine si un cort de iarna; insa fiind vorba despre Vladeasa, la cabana, meleaguri mult iubite si cunoscute, am decis ca putem "risca" a merge cu un cort de 3 sezoane si eu cu un sac tot de 3 sezoane. Am spus ca mergem la cort, vedem cum e si daca nu ne place nu mai continuam. Insa expresia "a da apa la moara" se potriveste perfect acestei experiente...
Se anuntau -5 grade, asa ca nu imi era frica cu sacul de 3 sezoane care avea confortul la acea temperatura. Din gara Bologa, la scut timp dupa plecare, ne salta o masina si ne lasa la iesirea din Sacuieu, intrarea pe valea Alunisului, spre Rogojel. Era senin, insa spre munte se vedeau norii, dandu-ne putine emotii.
Ajunsi in Rogojel, incepem sa urcam spre cabana care, dupa cum arata, era in nori.
Trecem printre bradutii verzi, ici-colo coplesiti de greutatea zapezii si in scurt timp suntem la cabana. Tintim locul de cort stiut de noi si incepem a batatori zapada. Nu vroia sa stea prea bine pentru ca era prafoasa, asa ca dupa o munca de 15 minute incetam si punem cortul asa cum era.
Prima data fiind, totul a fost o adevarata incercare pentru noi. Cum sa il punem, cum sa il ancoram, cum sa ne "bucatarim" inauntru...
Primul cort pus iarna...
L-am ancorat pana la urma cu betele de schi, zapada find destul de mare. Moni, ca de obicei, a intrat prima in cort, a pus rucsacii si s-a schimbat in hainele groase de somn. Pana ea a facut toate astea, eu stateam si admiram privelistea, fin mai rezistent la intemperii ca Moni. Dupa ce ea era gata, nu am mai stat pe ganduri si am intrat si eu, m-am schimbat si am inceput sa topim zapada pentru o supa calda.
Prima mancare facuta din zapada...
In timp ce topeam zapada ma loveste caldura in cap si ma prinde cu somnul. Deschid usa pentru a intra putin frig si ma trezesc cat sa mai si mananc, ca mai apoi sa intru in sac si sa dorm adanc pana dimineata.
In sac nu mi-a fost frig, tinand cont ca eram doar cu unul de 3 sezoane, iar Moni a fost ca in al noualea cer in sacul de iarna. Problema a fost dimineata, cand toate erau reci iar bocancii bocna. Trezindu-ne, ne facem curaj (cu greu!) sa iesim din saci. Eu ies primul si fac ceaiul. Moni mai statea putin. Scotand capul pe usa cortului, ma loveste o imagine fara precedent. Ma incalt cu bocancii bocna (nu mai conta asta...) si ies afara. A fost cel mai frumos rasarit vazut pana atunci; si ca sa fie tacamul complet, era unul la usa cortului iarna !
Primul rasarit la usa cortului, iarna...
Cuvintele erau de prisos; iese si Moni dar ea nu admira mult ca ii era putin (mai mult) frig, asa ca se pune sa stranga rucsacii, poate poate se incalzeste. Eu eram "blocat" de priveliste ! Ma deblocheaza frigul care imi intra incet pe sub haine. Ma pun si eu la treaba, imi trag cagula pe cap ca sa ma incalzesc mai repede si dau jos zapada de pe laturile cortului.
Pornim usor, in coborare spre Rogojel, admirand privelistile fara precedent.
Vantul nu batea tare, zapada, mai jos de cabana, nu era prea mare, iar soarele ducea o lupta apriga cu norii. Nu e nevoie de cvinte, pozele joaca acest rol...
The "hand of God" ...
Ajungand la primele case din Rogojel, observam ca zapada s-a cam topit de ieri pana azi, iesind la iveala un mic izvor. Ne oprim sa facem o mica pauza si sa profitam de izvor; o mica discutie contradictorie strica buna dispozitie dar ne revenim repede si continuam in coborare spre V. Ordangusa.
Zapada incepea sa se imputineze. A inceput sa cada ceva, era un fel de burnita mai mare. Continuam pe o culme spre vale dar nu gasim intrarea pe poteca, asa ca ne intoarcem sa ne reorientam. O tanti de la casele de sus ne duce la intrarea in poteca si de acolo, in 5 minute eram pe vale. Bineinteles, nu am stricat traditia de a cobora pe o alta varianta decat pana acum.
De aici totul devine noroios, iar de la drum, cei 7 km pana la gara au trecut destul de repede.
Toate peste toate, a fost o iesire demna de multe amintiri frumoase, cu multe evenimente a caror denumire incepe cu "prima", dar si cu multe lucruri invatate despre cum ar trebui sa fie o iesire de iarna.
Bocancii inchetati bocna dimineata, frigul din cort, frigul de afara, bagajul mai greu ca cel de vara, munca de a pune cortul iarna... toate acestea sunt doar mici detalii :)
Motiv pentru care am decis sa mai facem o incercare, sa vedem daca e la fel de "grea" sau daca va fi ceva mai usoara, stiind ce ne asteapta...
Calatori pe meleagurile Vladesei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu