Un Crăciun de vis !

Muntii Vladeasa,
decembrie 2006

Era weekendul meu liber de la servici si nu puteam sa il ratam; pica exact de Craciun asa ca am decis sa traim un Craciun mai altfel. Ne luam bagajele si ne trezim din nou in aceeasi veche gara.
In Bologa ne sare in ochi o denumire de piata mai rar intalnita...


Fiind aproape Craciun am sperat si noi la un mic "cadou", un mijloc de transport macar pana la intrare pe valea Ordagusa, la acel pod care face "intrarea" in tainele muntelui; vine si acel cadou, o minicamioneta ce transporta lapte opreste si ne ia in spate, langa rezervorul de lapte si ne lasa la intrarea pe vale... inceput promitator al turei !
Se vedea zapada in sus pe vale, asa ca ne echipam cu parazapezi si pornim.




Insa la scurt timp, ne lasa bateriile aparatului si nu mai putem face nicio poza. Prima data pe un munte mai mare si noi nu avem baterii la aparat...

Parasim valea si ne insriem pe traseul ce urca spre Rogojel; la casa mosului ne latra cainii, insa stapanul ii linisteste si ne indruma pe unde trebuie sa o luam. Ajunsi in Rogojel, recunoastem zona si urcam fara probleme, spre cabana. Ajunsi la cabana, camera era incalzita, chiar prea incalzita. Ne asezam confortabili, mancam si speram ca pe a doua zi sa se pastreze macar aceeasi vreme. Dis de dimineata, cand scot capul pe geam...


O placere sa ai asa vreme la munte ! Norii erau sub nivelul cabanei iar varful se scalda in soare. Ne luam rucsacelul mic, ii spunem la doamna de la cabana ce avem de gand sa facem si pornim spre varf. Fericire mare pentru asa o vreme, prima data iarna.








"Marea" alpina a facut deliciul acestei ture. Privelisti cu zeci de insulite iesite din "mare", soarele sclipind in voie pe zapada alba, vantul care nu se face simtit mai deloc, totul era un vis; un vis din care ne cam trezim insa cand ne latra cainii de la cabana meteo de pe varf. Ajunsi pe varful Vladeasa, facem poze cu primul varf atins iarna. Fericirea si emotiile erau mari...






Buteasa, Cucurbata Mare si Mica, Nimaiasa, Muntele Mare, toate acestea sunt denumirile catorva insulite ce razbeau sa "pluteasca". Se zarea chiar si Retezatul, o insula mare foarte indepartata. Incepem coborarea pe versantul sudic-estic, inspre Pietrele Albe. Mici portiuni de zapada sunt defapt gheata, de 1-2 m lungime.

Coboram pe o panta nu chiar domoala inspre Pietre, unde avem ocazia sa schimbam doua vorbe cu altii veniti din Cluj pentru a petrece o zi frumoasa la zapada. Ne servesc cu ceai de catina natural, din plate culese de ei, poate unul dintre cele mai bune ceaiuri baute vreodata.







Ajunsi la Pietre, facem o mica pauza pentru a admira zona Vaii Seci invadata de nori, dupa care pornim pe drumul ce leaga Pietrele de cabana, un drum frumos de 7 km. In sesiunile mele foto, Moni si-a gasit o ocupatie sa nu se plictiseasca: facea cerculete in zapada cu betele !


Drumul era ici-colo brazdat de paraiase, unele mai mari altele mai mici, care erau frumos inghetate, unele chiar necesitand o trecere mai atenta peste ele, asta daca nu vroiam sa facem o baita la picioare. Diferse lucrari artistice ale naturii nu lipseau din decor.






Ajunsi in a doua parte a distantei pana la cabana, intram in ceata. Padurea avea un aer misterios, iar intunericul ce se lasa incet incet, il accentua. Padurea se rareste, dand semne ca drumul iese in poiana; eram la cabana, unde mai aveam de urcat doar un deal mic pana la ea.


La cabana savuram un ceai cald, ne mancam ce ne-a mai ramas din pachetel dupa care mergem in camera. In camera, datorita caldurii infernale care era acolo, dar mai ales datorita diferentei dintre frigul si vantul din timpul zilei si caldura de aici, unii ajunga sa faca gesturi disperate chiar...


Nu e de ras; in rucsacel era inca rece, nu a apucat sa se incalzeasca, da' ce bine-a fost ! Stiind de acasa ca la sfarsitu celei de a doua zile va fi ajunul, am adus cu noi 2 conserve de amestec mexican, plus alte mici bunatati si ne-am facut un "maglavais" extraordinar de bun, potrivit ajunului de Craciun. Bucatareasa sefa era in plina actiune, eu doar... savuram din priviri pana ea termina de "gatit".


Am sunat acasa sa uram toate cele, iar dupa ce am mancat bine acele bunatati (fata de mancarea de cu seara in fiecare tura obisnuita, acestea chiar erau bunatati !) ne-am intins sa ne odihnim. Dar era prea devreme sa dormim, asa ca am petrecut ajunul de Craciun jucand avionase, spanzuratoare si purtand diverse discutii pe teme foarte importante... :)

Ultima zi din cele trei urma sa fie, bineinteles, drumul de intoarcere. Pornim la drum dupa ce ne adunam lucrurile si facem curatenie in camera, dar nu in ultimu rand inainte de a da ramas bun gazdelor
. Pornim pe ceata, cabana find in nori; cine stie pe unde se terminau norii astia azi, mare noroc am avut ieri de vremea buna !






La coborare am urmat acelasi traseu pana in Rogojel, insa la coborarea spre valea Ordangusii am ajuns din nou la casa mosului care ne-a indrumat sa coboram pe altundeva ca e mai rapid; asa a si fost, in scurt timp am ajuns pe vale.










Ajungand la drumul principal o luam cat se poate de in plimbare ca aveam nu intarziere, ci avans de cateva ore; tot ce-i bine ca nu suntem in intarziere
. Pentru a mai trage de timp ca sa nu stam sa inghetam in gara, ne hotaram sa dam o tura pana la "moara de apa" din Bologa.


Moara era prea nesemnificativa, valtoarea prezenta aici jucand un rol mai important. Dupa ce am tras de timp bine de tot pentru a nu ingheta stand in gara, ajungem dupa 4 ore in care am facut 7 km, in gara Bologa (am tras de timp nu gluma...), unde am asteptat trenul spre casa.



Prima tura de iarna, cu privelisti minunate, o vreme superba si zapada numai buna au facut ca aceste 3 zile sa fie de poveste, demne de o amintire placuta. Dupa cele doua iesiri in Vladeasa, ni s-au cam "lungit" ochii dupa muntii mari. O dorinta de a urca tot mai sus si tot mai mult ne-a condus mai departe, spre alte meleaguri...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu