Vestitorii primaverii

Vine, vine primavara !
martie 2012

Desi plecam de acasa cu gandul ca vom gasi lanuri intregi de branduse, ne multumim doar cu cativa ghiocei si cateva branduse mai curajoase. Primavara abia incepe pe dealuri. Vladeasa are inca o caciula alba pe cap.

Dar ramanem cu o zi minunata petrecuta in natura, soare frumos dimineata, inorat in restul zilei, dar placut afara. Mult aer curat si, bineinteles, miscarea, care e sanatate curata :)


Rustic






Mama, tata si copilul :)








Din dor de branduse




Ajunsi in cel mai inalt punct al traseului, cu o belvedere frumoasa, insa cam "vestejita", caci inca nu e primavara verde, mai sunt si petice de zapada, ridicam un foculet si facem repede traditionala clisa cu ceapa si, pentru dl Ciupercuta, niste ciuperci cu branza si ceapa verde. Pofticiosii de ciuperci vor saliva cu siguranta :)






Asa am sarbatorit noi inceputul unui nou sezon estival. Iar pentru noi, acesta va fi unul mai deosebit, cu ture tot mai scurte, tot mai usoare si cu odihna tot mai multa. Trebuie :)

In cautarea primăverii

Valea Boiului,
martie 2012

In oras s-a topit zapada de ceva vreme, iar pe dealuri abia mai sunt petice, asa ca pornim increzatori la pozat de branduse si ghiocei.

Pe cand ajungem pe munte, ne dam seama ca nu vom poza nicio floare, inca nu au iesit. Insa putem poza din belsug zapada inghetata si potecile sapate de sateni, adevarate trasee de bob :)

Am facut o mica plimbare pe valea Boiului, in cautarea unui drum de acces la cea de a doua cascada.
Din pacate, cataractele minunate de azi primavara nu mai sunt atat de pitoresti din cauza cazaturilor :(

Vine, vine primavara




Pacat ca n-am avut la noi capacelul de plastic, erau niste pante excelente, cu o partie inghetata bocna numai buna :)) Am incercat cu o punga, s-a sfasiat instantaneu.


Si-am ajuns la cascada. Credeam sa fie mai multa apa (initial, credeam ca a venit primavara si s-au topit zapezile), insa n-a fost asa. A avut debitul normal.










De aici ne-am mai plimbat putin pe-un picior de deal, unde am facut o pauza la soare si am revenit, pe vale, la tren.

Vărgat


Pitită


O lume moartă...




Si relaxanta pauza pe-un picior de deal, sub un soare cald, savurand un delicios ceai fierbinte si povestind vrute si nevrute.

Prezenţi la spectacolul naturii

Vişagu - Tranişu - Bologa,
Vladesa, ianuarie 2012

Alegem sa refacem traseul de acum doi ani, fiindca ne-a placut extrem de mult. De data asta a fost mai putin pitoresc, insa cu doua momente pe care cu greu le vom uita vreodata.

Pornim cu Lia si Leo din oras. Si ei merg spre Vladeasa, insa din Frasinet, spre cabana(link spre pozele lor), unde raman peste noapte. La podul din Sacuieu ne despartim, iar noi plecam in traseul nostru care urca pe culme spre Visagu. Poate unul dintre traseele cu cea mai frumoasa perspectiva spre Vladeasa.

Avem urme facute de sateni, asa ca plimbarea a fost placuta. Pe ici-colo am mai batut noi urme, dar nu de speriat.

Dimineata am pornit cu un strat compact de nori pe cer. Pana sa iesim sus, cerul se lumineaza, iar privelistile le savuram pe deplin, alaturi de o cana de ceai cald. Ca asa-i frumos iarna :)




Vladeasa, munte drag :)










Toate drumurile duc spre Vladeasa


Din pacate, de data asta nu si drumul nostru... Noi ne departam de ea, mergand spre tren. Asa ajungem la primele case din Visagu, unde o tanti ne asteapta in prag, bucuroasa de vizitatori.


Atat de bucuroasa incat ne invita inauntru, sa ne incalzim putin, sa povestim cu ea si ne si serveste cu o supa calda de cartofi cu afumatura si placinte proaspat incalzite pe cuptor. Dupa mai bine de 30 de min de stat de vorba, ne simtim nevoiti sa plecam cu strangere de inima, fiindca am mai fi stat. Cei care ma inteleg, stiu ce mult conteaza pentru acesti oameni sa stea cineva cu ei si sa-i asculte...

Plecam mai departe, dar nu inainte de a imortaliza ierarhia din curtea casei lui tanti.


Peste zona Visagu-Tranisu trecem repede, traseul fiind batut deja de noi de nenumarate ori, in fiecare anotimp. Dar de-aia tot savuram privelistile :)




Demult, demult, demult apuse...


Pe masura ce ne apropiem de magura Tranisului, ultima galma de trecut pana in Bologa, soarele se lasa tot mai jos, iar lumina devine tot mai calda, mai placuta.







De-aici incepe cel de-al doilea moment inedit. Desi zapada era cam mare pe magura Tranisului, dar mi-a fost lene sa scot rachetele si am si fost nevoiti sa grabim pasul pentru a ajunge la tren, lumina asta calda parca ne-a vrajit, rupandu-ne total de lumea de la poalele muntelui.

Daca nu ne lua cu frigul stand si admirand, nu plecam in graba.






Sentimentul a fost de-a dreptul coplesitor cand, coborand pe ultima culme dinaintea satului si avand vedere multa vreme spre Vladeasa, am avut bilete VIP la spectacolul naturii de la apus. Recomand tuturor aceasta experienta !



Cine n-a vazut un apus sau un rasarit, iarna, pe munte, n-a vazut nimic.
Prietenii stiu de ce :)