Cautând repezişurile Boiului

Valea Boiului,
iulie 2009


Vroiam sa iesim cu Adi la o seara cu foc, cantec, licori magice si bunatati pe alese. Am pornit, ne-am asezat si am inceput seara frumoasa. In cursul serii isi da seama ca trebuie sa plece cu trenul de dimineata la acasa, asa ca ne lasa singuri. Ce sa facem ? Era cald oricum, asa ca pornim spre cascada, ca mai apoi sa urcam, prin apa, pe vale, in cautarea repezisurilor.












Dupa ce am urcat deasupra cascadei, am pornit in sus pe vale, prin apa. Afara era cald, chiar foarte, iar plimbarea prin apa era o placere. Dupa scurt timp, ajungem si la cea de a doua cascada, de care auzisem de pe la altii, insa nu am vazut-o inca.

Frumusica, insa partea ceva mai spectaculoasa a fost de la cascada, amonte, vreo 50 m. Vale fara poteca, vale in cataracte mici si frumoase.










Ajungem la un puternic izbuc ce izvora de sub un palc de pietre, cu multa verdeata de jur imprejur. De aici, mai departe, valea isi injumatateste debitul. Ajungem la concluzia ca, si daca mai exista zone cu cataracte, nu este destula apa incat sa fie ceva fotogenic, asa ca ne intoarcem pe unde am venit.






Ne luam rucsacii de la adapost, dupa care pornim spre gara. De pe culme se vedeau frumos terenurile impanzite cu capite de fan. Coborand culmea in soare, ne aducem aminte cum mai devreme ne balaceam cu picioarele in apa rece a vaii.

Ajunsi in gara, ne reamintim de frumoasele si racoroasele cataracte (intr-o mica portiune, daca nu vrei sa ocolesti pe versant, trebuie trecuta, prin apa, o cataracta ceva mai adanca, unde am intrat in apa peste genunchi), savurand o bere rece :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu