Un adevarat pastel de toamnă...

...în munţii Trascau, cum n-am mai văzut până acum.
Octombrie 2011

Pornim cu Lia si Leo vineri dupa-amiaza, spre Trascau. Dupa 250 de kmsi 4 ore de drum ajungem pe culmile de deasupra Aiudului, unde punem cortul.

Sambata dimineata incepe feeria, cu un rasarit frumos si privelisti tomnatice spre cheile Manastirii.

Gata de plecare, la prima raza de soare; ne asteapta doua zile de vis






Pornim cu masina pe drumul care traverseaza cheile Manastirii, trece pe langa cheile Rametului si iese in satul Bradesti, in inima muntilor Trascau.

Trecem printro poarta imaginara, care ne duce inapoi in timp. Carute traditionale, suri acoperite cu paie, case inca locuite acoperite cu paie si multe alte elemente rurale traditionale ne fac sa ne simtim ca intr-un muzeu in aer liber.

Peisajul oferit de acest muzeu in aer liber e completat de culorile tomnatice de-o cromatica extraordinara. Un adevarat desfat fotografic si nu numai.

Diiiiii, calut :)


"Poarta" de intrare in muzeu




Valea Uzei




Cheile Rametului










Deja e racoare afara, asa ca, in timp ce copacii se dezbraca incet incet, noi mai luam o bluza peste tricou :)






Strategic asezata, pentru a nu fi depistata





Stiu, pare o imagine rupta din filmele cu Clint Eastwood, din muntii Stancosi. Nu e de acolo. E de la noi, intr-o lume rupta de agitatia oraselor. Imaginea asta pur si simplu mi-a facut ziua mult mai frumoasa.




De asemenea, vad pentru prima data boi atat de uriasi; imensi...


Inainte sa intram in cheile Geogel, modeste de fel, o batranica iese sa din casa ei traditionala, la prima raza de soare de pe vale.


Coboram in vale, trecem pe langa intrarea din amonte in cheile Rametului sine continuam traseul pe vale, spre dealul Geoagiu.




Usa antiurs, cica :)


Suport pentru adunatul fanului, care se ataseaza la caruta.


Nicio alta bautura nu se compara cu apa limpede si rece din acest izvor. Niciuna ! (cunoscatorii stiu de ce)


Pe vai, ici-colo, iarna incepe sa-si arate coltii deja. Asa, mai modest, dar se face simtita.


Chipeşul din poienita






The land of the Raven Lord :)




La savurat de macese, ca e sezonul.


Oriunde ai privi, numai suri, suri si iar suri. Una mai diferita ca alta, iesind in evidenta cu mici particularitati. Si copati viu colorati.




Umbra unui sat care sta sa cada de pe picioare, din pacate...


Aveam de traversat 2 vai si 3 culmi, pentru a ajunge inapoi la masina si la locul de campare. Din pacate, la coborarea din prima culme ne-am impotmolit, cu GPS cu tot. Pur si simplu nu gaseam un drum sau o poteca buna, asa ca am dat-o direct la vale, cu mici emotii, din pom in pom.

Dat fiind faptul ca ne-a luat ceva cautarea unui drum, ajungem pe vale cu o ora - o ora jumatate inainte de apus, asa ca decidem sa tinem drumul pietruit care merge sigur unde trebuie, dar lungeste mult traseul. Noroc cu Leo, ca pe ultima portiune a inceput sa povesteasca ceva si ne-a mai insufletit putin traseul.

Decat sa ne strecuram pe intuneric printr-o padure deasa, am ales varianta mai sigura.
Si uite-asa, din traseul potrivit de 18 km am ajuns la un total de 27-28 de km, mult chiar si pentru noi.

Undeva la km 23 din cei 28, umbland ca niste roboti, prin noapte.


Ajungem la masina, cautam un loc de cort, incalzim ceva de mancare, bem un pahar de vin fiert si... oare ce ? Am picat la orizontala ca soldatii cazuti in razboi.


Pornim cu masina peste dealuri, spre Salciua, de unde urcam spre dolina Vanatarea.










Rosu de octombrie si sura cu târnaţ :)


Abruptul Bedeleului


Destinatia spre care ne plimbam; ne asteapta si covor rosu

Suri parasite in dolina Vanatarea


Casa acoperita cu fan, inca locuita si intretinuta. Incredibil !




Si cel mai rosu covor care a fost vreodata asternut pentru cineva...


Si printesa de pe tron, ca doar nu degeaba s-a asternut covorul rosu :)


Tabloul si rama viu colorata


De sezon


Si-am ajuns la destinatie








Pastel tomnatic


De fapt, intreaga iesire a fost un pastel cum n-am mai intalnit pana acum. Pastel de toamna completat de muzeul in aer liber, vremea de vis si privelistile de nedescris.

Am uitat de cei 28 de km parcursi sambata, de frigul indurat spre dimineata (ne-am dat seama ca sacii de dormit actuali nu mai fac fata la temperaturi putin sub 0 grade), de nervii usor intinsi cand nu gaseam o poteca sa ne coboare in vale...

Nu ramane decat amintirea unei toamne viu colorate, petrecuta printre zecile de suri acoperite cu paie din muntii Trascau.

O amintire care te face sa iti doresti, din nou, şi din nou, si din nou sa evadezi din orasul asta aglomerat.



...o imagine pe care cu siguranta nu o vom uita in graba !

10 comentarii:

  1. prea frumos...nu-i bine sa mergi in Trascau, ca dupa aia nu mai ai chef sa faci poze :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, mai ai chef, dar ti se ridica standardele :)
    Mult prea frumos...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...chiar ca natura e minunata!

    RăspundețiȘtergere
  4. superb >:D< cat mai multe ture si cat mai multe poze :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Ehe, tare misto weekend avurati! Bine, mai putin "plimbarea" la frontale, dar nu se pune :) La ce frumos a fost si a doua zi...

    Abia astept si eu sa ajung in Trascau si toamna..

    RăspundețiȘtergere
  6. adevarate momumente ale comuniunii taranului cu natura! iar tu Cristi, ai reusit sa le pui exceptional in evidenta!
    nu ma mai satur sa la privesc

    RăspundețiȘtergere
  7. Da' oameni seriosi mai sunteti si voi!?! Faceti oamenii sa saliveze fara sa aiba mancare prin preajma.

    PS: Musai sa veniti in Ciucas, va revina pofta de pozat. :P

    RăspundețiȘtergere
  8. cele mai frumoase poze pe care le-am vazut vreodata...avem cea mai frumoasa tara din lume dar e pacat ca nu o valorificam asa cum trebuie

    RăspundețiȘtergere
  9. Superbe sunt... aţi captat atâta frumuseţe!

    RăspundețiȘtergere