Prin poieni pitoreşti şi păduri răcoroase

Şuncuiuş - Zece Hotare - Damiş,
Pădurea Craiului, iunie 2011

Profitand de racoarea neobisnuita din luna iunie, alegem sa plecam pe doua roti spre munte. Dimineata abia de erau 18 grade, deci temperatura era mai mult decat perfecta. Prognoza spunea soare cu nori, dar fara ploaie, asa ca nu ne ramane decat sa ne bucuram de culorile vii ale padurilor si poienilor.

Plecam in traseul Suncuius - Cariera - Fatoaia - Carmazan (Zece Hotare) - Runcsor - Damis - Bratca. Un traseu numai bun pentru cateva ore de pedalat, insumand cam 40 de km.

Coboram din tren si pornim incet, incet, ca era prea devreme inca pentru asa ceva. Si mai urmau si serpentinele spre cariera...

Asa ca mai tragem chiulul si ne mai dam jos de pe ea, ca-i mai usor cateodata sa o impingi.


Ajungem cu chiu cu vai in Fatoaia, unde facem o pauza la poarta unei case, gasind putina zmeura.
Tanti care locuieste acolo ne-a zis sa mergem mai sus, ca este mai multa.


Mai pedalam 2-3 minute si, spre uimirea noastra, gasim ursoaica in zmeur, mancand pe nesaturate :)



Continuam prin Fatoaia, spre Carmazan, pe un drum forestier care traverseaza paduri inca frumoase si poieni impanzite cu case.

Spre departare avem in prim-plan culmea Vladesei, Varfurasu si chiar Buteasa.


Ornament floral :)




Coborarea spre Carmazan, dupa care urcarea pe dealul din departare








Rapusi de sete si de faptul ca nu aveam decat o sticla la noi, ne simtim obligati sa cautam pe cineva sau macar o fantana la o casa. Cum era cam pustiu, toti erau pe la muncile campului, gasim o casa care parea parasita.

Intram cu grija la un posibil caine, spre un o sursa de apa forata (ce izvoare prin zona asta carstica ?!). Dar era secata, nici aici nu plouase de mult timp. Pe cand sa plecam dezamagiti, iese o tanti din casa si intra in vorba cu noi. De fapt, noi cu ea, ca sa nu para ca vrem s-o jefuim.

Tare simpatica, ne ofera din apa ei putina (si noi luam tot putin, din bun simt) si stam putin cu ea la povesti. Are casa cu interior traditional. O placere inca sa mai vedem asa ceva.




Pe cand ne dam seama ca tanti sufera de diaree verbala :)) (e evident, la cati trec pe acolo...) avem noroc ca ii suna telefonul si asa putem pleca, ca altfel tanti ne povestea intreaga ei viata. Ne-ar fi placut sa o ascultam mai mult, ca stim ca se bucura batranii astia de pe plaiuri inalte si parasite, dar aveam si noi traseul nostru si trebuia sa continuam.





Trecem de Groapa Prislopului (cu ponoarele probabil secate de tot) si incepem coborarea prin padure, spre drumul Rosia-Damis. O coborare mai frumoasa decat ne asteptam.






In padure, la umbra, era atat de racoare incat ne-a luat si o bluza pe noi. In iunie :)

Iesim pe drumul asfaltat Rosia - Damis si continuam spre Runcsor, unde facem o mica pauza pe dealurile din jur.


Popasul










Pornim in urcus cu panta mica spre Damis, insa abia de reusim sa ajungem fara sa ne dam jos de pe bicicleta. Incepuse sa fie cald, oboseala se simtea deja...

Traversam Damisul si, inainte sa incepem minunata coborare pana in Bratca, aruncam o ultima privire asupra depresiunii carstice.






Este, poate, una dintre cele mai frumoase si lungi coborari pe asfalt din zona asta. Aprox 7 km de asfalt lin, vreme buna si vant la pupa. Coboram paralele cu valea Bratcutei, prin Bratca Secatura.


Ajungem foarte repede jos, unde ne tragem suflul si suntem bucurosi ca am incheiat atat de frumos o plimbare excelenta pe bicicleta.

Cu siguranta vom reveni pe acest traseu minunat.