decembrie 2009
Am plecat cu Lia si Leo (si noi doi) spre Vartop, pe o vreme innorata, mohorata. Pe masura ce urcam in altitudine, stratul de nori disparea si incepea soarele sa iasa incet-incet, luminand brazii incarcati cu zapada. Ajungem in saua Vartop, ne echipam si decidem sa lasam cortul in masina, ca doar om gasi un pod al vreunei case unde sa dormim.
Plecam in traseu spre Ponita, dupa care coboram la traseul marcat cu banda rosie, pe care il urmam prin saua dintre vf. Bortig si vf. Glavoi, dupa care coboram pana la cabana Cetatile Ponorului.
Saua Vartop era privilegiata, o mica pata de soare incalzind zona.
Intram in padure, si continuam spre catunul Ponita, pe rachete, zapada fiind destul de mare.
Dupa ce iesim din padure, privelistile spre Ponita si Cobles ne scalda ochii deja satui de atata oras. Case risipite in poieni pitoresti, culmi inzapezite cu brazi incarcati, o pata mare de soare unde eram noi; cam astea erau ingredientele unui taram de basm :)
Copaci frumos chiciurizati, brazi incarcati cu zapada, case suspendate in poienitele din culmi... frumusetile montane continua sa ne incante ochii si sufletele.
Urcusul spre saua dintre vf. Bortig si vf. Glavoi scoate si ultimele forte din noi, insa odata ajunsi sus, privelistile spre catunele risipite si spre culmea Bihariei, fundal, mai omoara din oboseala urcusului. Vremea se strica deja, norii adunandu-se.
De aici, in coborare continua, ajungem la cabana Cetatile Ponorului, de unde, pe drum, suntem in 20 de minute in poiana Glavoi. Cum nu exista urma de om pe aceste meleaguri, ne facem repede comozi in podul unei case, unde ne gatim mancarea, ne echipam de somn si petrecem o noapte mai calduroasa decat ne-am asteptat.
Dimineata, dupa ce ne facem un ceai cald sa nu dardaim prea tare pana plecam, ne facem curaj unii sa iesim din sacul de dormin (in pod erau -7 gr), iar altii sa iesim afara dupa zapada pentru topit (afara erau -13 gr).
Pornim agale pe traseul de intoarcere, acelasi ca in ziua precedenta. In cursul serii s-au mai depus cativa cm de zapada.
Vremea era inchisa, ningea in continuu din cursul noptii, iar plafonul inferior al norilor era chiar deasupra capurilor noastre. Ningea ca in basme, cu fulgi mici si neviscoliti.
Facem o mica pauza intr-o stana, pentru a ne refugia de ninsoare si pentru a ne reincarca bateriile cu mancare si un ceai cald.
Un picnic hibernal ? :)
Pentru a mai diversifica traseul si pentru a nu urma exact acelasi ca ieri, deviem de la traseu pe o culme a Coblesului, ce ne scoate apoi direct jos, in sat, dupa care urcam prin catunul Bubesti, spre saua Vartop.
O liniste de mormant domina aceste meleaguri ninse ca-n basme.
Ajunsi in Bubesti, traversan padurea si iesim deasupra seii Vartop, unde ultimele sute de metri le parcurgem pe o panta despadurita, unde vantul isi face de cap. La -15 grade cate erau, vantul puternic si taios accentueaza frigul, facand inaintarea dificila. Cu chiu cu vai ajungem la masina unde caldura binevenita a acesteia ne moleseste incet-incet, pana acasa.
O iesire frumoasa, complexa, cu soare, ceata si ninsoare, cu zone pitoresti, cu paduri interminabile :) , cu multa zapada si cu temperaturi destul de scazute. Lasand de-o parte greutatile unei astfel de iesiri, amintirile frumoase raman in suflet pentru totdeauna.
F.frumos!Multumesc pentru delectare!
RăspundețiȘtergere