Platoul Ponoară,
ianuarie 2010
A inceput serios sa ninga in oras, insa prognoza meteo arata doar 3 zile de temperaturi negative si ninsoare, ca mai apoi sa se incalzeasca iar semnificativ. Avand o zi libera imediat dupa ninsoare, decidem sa profitam de zapada cazuta si pornim spre munte. Un cer senin ne intampina la munte, cand din oras am plecat cu ceata si nori. Stratul de zapada era numai bun de mers, compus dintr-o zapada foarte fina fina, o zapada ca-n basme.
Inauguram un nou traseu, nestrabatut in mare parte pana acum.
Plecam din halta Stana de Vale, prin Lorau, urcam vf. Runcu Lorau, urmam culmea spre Dealului Secaturii, dupa care ajungem la un punct de belvedere asupra satului Ponoara. De aici coboram in vale si urcam pe culmea unde sunt insirate catunele Surdu si Codobanesti. Dupa ce admiram frumoasele suri acoperite cu paie, cu care suntem deja familiarizati, coboram spre Valea Boiului.
Belvedere asupra Loraului si a vaii Crisului, in departare.
Zermatt de Romania :)
Incotro... ?
De pe Dealul Secaturii privelistile ne sunt acaparate, din nou, de sumedetia de platouri impanzite cu capite de fan si case risipite in poieni. Privelistea, precum si vremea, e minunata.
Toata lumea, unul cate unul, cu burtica la soare :)
Spre catunele Surdu si Codobanesti
Urcand, printre capite, din Surdu spre Codobanesti
Feerie de Padurea Craiului !
Si cele doua frumoase suri acoperite cu paie... si zapada
Cand ajungem in Valea Boiului, o surpriza neasteptata ne schimba planul de a ajunge la cascada si de a o vedea cu un debit impresionant: drumul era practic inexistent, inghitit de apa, iar intrarea pe vale, spre cascada, fara cizme, era imposibila.
Neavand ce sa facem, ne intoarcem spre tren. Insa uimirea se putea citi pe fata noastra cand, unul dintre principalele campinguri amenajate de pe vale era asediat cu totul de apa. Daca cineva ar fi vrut sa faca un picnic acolo, facea baita la picioare si se simtea pe bancuta ca pe o veritabila insula din Pacific :)
Ajungand la tren, incalzindu-ne cu ceaiul ce a mai ramas, nu ne putem lua mintea de la minunata plimbare prin zapada si vremea de vis de care am avut parte azi.
Valea Mişidului - cătun Făţoaia,
ianuarie 2010
O tentativa de a ajunge spre Platoul Zece Hotare, insa dupa ce surprize am avut parte pana sus in culme, ne-a cam pierit cheful.
Pornim din Suncuius, pe Valea Misidului, pana la confluenta acesteia cu drumul ce vine de la cariera, adica pana la terminarea sectorului de chei.
Aici e prima proba a triatlonului de azi: Proba de echilibristica. Castigatoare: Moni, eu facand baita la un picior :)
Nevoiti fiind sa trecem apa de cateva ori, apa fiind mare iar pietrele cu un strat de gheata acoperit cu zapada, am intampinat greutati majore la aceasta proba eliminatorie. Dar am trisat si asa am reusit ! Copacii cazuti pe vale ne ajutau sa ne sprijnim astfel incat sa reusim sa trecem valea.
Ventuzele
Dupa ce parasim valea si urcam pe drumul spre cariera, gresind directia, o luam pe un drum forestier, crezand ca acesta este drumul pe care trebuie sa il urmam.
Aici incepe proba nr. doi: 1 km garduri. Castigator: niciunul...
Drumul era tot mai rau, copacii cazuti tot mai multi, ceea ce facea deplasarea tot mai grea, fiind nevoiti sa sarim peste ei. Teoretic, eram intr-o directie buna, insa terenul nu arata asta. Dupa aprox 1 km de emotii reusim sa regasim drumul principal, iar la scurt timp si drumul Suncuius - Fatoaia. Degeaba, ca pana aici, din dubiu in dubiu si tot mai obositi... farmecul disparuse de multa vreme...
Trecem de primele case din Fatoaia, iar cand am vazut ca privelistea spre Damis nu e ceea ce ne-am asteptat, simtim tot mai tare ca traseul fusese o alegere proasta...
Insa, pe cand sa ne decidem ca ne intoarcem, o ipostaza rupta parca dintr-un muzeu ne fura ochii, sufletul si ne reda starea de spirit pozitiva...
Cotinuam pe culme pana avem o mica priveliste spre catunul Carmazan.
Priveliste spre Misid-Ponoras
Cuptor de facut paine
Incepe si ultima proba a triatlonului nostru: marş viteza. Castigator: amandoi, ca sa nu ne fie frig :)
Ne hotaram ca ne ajunge cu surprizele si ne intoarcem spre Suncuius pe drumul inzapezit, cu o mica deviere spre Castel si spre un punct de belvedere asupra vaii Crisului.
O pata de culoare in fundalul alb-gri al iernii
Dupa intreaga zi, asa cum a fost ea, am spus ca macar sa ne delectam cu un vin fiert in Suncuius pana vine trenul. Vezi sa nu... bea vin fiert de unde nu-i...
Iar decat sa ne fie frig, ne-am plimbat pana in halta Pestera de unde am luat trebul spre casa.
Lasand aceste... detalii la o parte, a fost o iesire la munte, in natura, la aer curat si miscare, ceea ce nu strica niciodata. Insa traseul acesta ramane de vazut daca il vom mai parcurge vreodata...
Minunate imagini, m-am simtit excelent cat le-am privit. multumesc pentru un asa colt de natura!
RăspundețiȘtergere