Cu picioarele la răcoare

Cheile Sighiştelului şi Cheile Jgheabului,
iulie 2011

Anuntandu-se o prognoza cam nefavorabila si cu atentionare meteo de la INMH, ne hotaram totusi, impreuna cu Dani si Lia si Leo sa plecam de vineri dupamasa spre barajul Vida, unde sa petrecem o seara la foc (dupa o baie buna in baraj).

Broscute la apa

(Ne-a pozat Lia, cu o incredibila tarie de a rezista sa nu intre in apa; noi restul ne-am lasat convinsi de apa buna si racoroasa.)

A urmat o seara cu foc si cantece fara chitara, pana cand atentionarea data de INMH si-a intrat in rol. Pe la 12 noaptea, cu o furtuna sanatoasa.


Dimineata, peste tot era noros, insa decidem sa dam o sansa macar cheilor Sighistelului. Ajungem pe vale, ne echipam cu sandale si o luam amonte. Desi era noros afara si nu mai era chiar canicula dupa ploaia de aseara, a fost placut sa ne balacim cu sandalele prin apa vaii.


Urcam spre pestera Corbasca, un urcus accentuat, cu poteca plina de grohotis si nerecomandat sandalelor cu care eram incaltati toti. In sus am mers cum am mers, dar in jos a fost mai distractiv :)

Pestera adaposteste un frumos lac inconjurat de mici concretiuni si niste coloane si stalagtite-stalagmite, pe o galerie secundara. Leo a surprins mai bine Lacul de Cristal, din pestera Corbasca.






Dupa ce ne-am distrat la coborarea spre vale, mergand mai mult in fund decat in picioare, pornim mai departe amonte, pe o vale invadata de cazaturi. Evident, avea si valea frumusetile ei. Brusturi uriasi printre care te simteai ca-n jungla, cursuri repezi si pitoresti de apa si o padure de culoarea verde crud.


Jungla de pe Sighistel


Ajungem la portalul pesterii Dracoaia, unde pozam frumoasele gururi uriase si pline cu apa.


Oglindirea monstrului din pestera. Cand am ridicat lanterna si aparatul sa pozez pentru dovada, a disparut :)




Continuam spre pestera Pisolca, unde curiozitatea ma indeamna sa ma balacesc ceva mai mult si sa-i explorez cotloanele, pana cand piciorusele inghetate ma indeamna spre iesire.




Continuam spre canionul Sighistelului, cireasa de pe tort a acestei vai.








Un canion frumos si ingust, cu pereti care se ridica mult, mult, mult...




Alungati de gratarele care sfaraiau, muzica asurzitoare si tipetele turistilor de la intrarea de pe vale, cautam refugiu putin amonte, dupa primele meandre ale vaii, unde putem savura susurul apei si focul, in liniste.

A treia zi plecam spre Pietroasa, de unde o luam spre cantonul Pauleasa, aici lasandu-ne aval spre cheile Jgheabului, un obiectiv turistic mai putin cunoscut (fiind nemarcat) din Padis.

La primul contact cu valea ramanem toti cu dintii stransi. Era al naibii de rece ! Atat de rece incat ne dureau picioarele la cea mai mica traversare. Nu degeaba valea iese din izbucul Galbenei undeva la vreo 3 km amonte. N-are timp sa se incalzeasca prea mult.

Continuam, sarind din piatra in piatra si stand cat mai putin in apa, sperand ca ne vom obisnui cu ea, in cele din urma.




Cum spuneam, din piatra in piatra :)


Iar unde nu se poate, spor la balacit :)




Trecerile de apa devin tot mai dese, dar si peisajul, tot mai salbatic, cu pereti din ce in ce mai apropiati si mai mari.


Incep sa apara ici-colo mici cascadute si cursuri repezi de apa, care fac deliciul fotografilor.


Trecerile salbatice fac deliciul tuturor :)




Aici a fost cea mai lunga trecere prin apa. Noroc ca deja eram obisnuiti cu apa; mai bine zis, nu mai simteam frigul :)


Dupa aceasta trecere urmeaza o alta portiune impresionanta, cu pereti de stanca grandiosi.




Covorul multicolor pe care ne mai incalzeam piciorusele


De aici incepe actiunea adevarata, cu treceri de apa in zone in care curge repede, face mici cataracte, ne tinem de pereti si trecem cateva saritori.


Incotro ?!


Fiind cap de coloana, s-a lamurit singura :)


Si o urmeaza si gasca vesela :)




Canionul






Dupa ce trecem de aceasta stramtorare a peretilor, observam ca valea se domoleste, asa ca ne intoarcem. Manati de gandul ca trebuie sa urcam panta abrupta a versantului pana la drum, dupa care sa continuam prin caldura si pe monotonul drum pana la masina, decidem sa ne intoarcem tot pe vale, profitand mai departe de racoare si de frumusetile oferite de ea.








Inca putin si iesim la soare


Si, in final, aruncam o ultima privire, pe ziua de azi, la minunata si racoroasa vale a Jgheabului.


A fost o iesire reusita, in care atentionarea meteo ne-a deranjat doar somnul, iar traseele au fost excelente, pe doua dintre cele mai frumoase si salbatice vai din Apuseni. Daca mai punem in calcul ca altii se topeau in oras, chiar si dupa furtuna, iar noi ne racoream 3 zile la rand, putem spune ca ramane chiar o amintire de neuitat.

Cum altfel sa numesti asa o vale ? :)

Prin poieni pitoreşti şi păduri răcoroase

Şuncuiuş - Zece Hotare - Damiş,
Pădurea Craiului, iunie 2011

Profitand de racoarea neobisnuita din luna iunie, alegem sa plecam pe doua roti spre munte. Dimineata abia de erau 18 grade, deci temperatura era mai mult decat perfecta. Prognoza spunea soare cu nori, dar fara ploaie, asa ca nu ne ramane decat sa ne bucuram de culorile vii ale padurilor si poienilor.

Plecam in traseul Suncuius - Cariera - Fatoaia - Carmazan (Zece Hotare) - Runcsor - Damis - Bratca. Un traseu numai bun pentru cateva ore de pedalat, insumand cam 40 de km.

Coboram din tren si pornim incet, incet, ca era prea devreme inca pentru asa ceva. Si mai urmau si serpentinele spre cariera...

Asa ca mai tragem chiulul si ne mai dam jos de pe ea, ca-i mai usor cateodata sa o impingi.


Ajungem cu chiu cu vai in Fatoaia, unde facem o pauza la poarta unei case, gasind putina zmeura.
Tanti care locuieste acolo ne-a zis sa mergem mai sus, ca este mai multa.


Mai pedalam 2-3 minute si, spre uimirea noastra, gasim ursoaica in zmeur, mancand pe nesaturate :)



Continuam prin Fatoaia, spre Carmazan, pe un drum forestier care traverseaza paduri inca frumoase si poieni impanzite cu case.

Spre departare avem in prim-plan culmea Vladesei, Varfurasu si chiar Buteasa.


Ornament floral :)




Coborarea spre Carmazan, dupa care urcarea pe dealul din departare








Rapusi de sete si de faptul ca nu aveam decat o sticla la noi, ne simtim obligati sa cautam pe cineva sau macar o fantana la o casa. Cum era cam pustiu, toti erau pe la muncile campului, gasim o casa care parea parasita.

Intram cu grija la un posibil caine, spre un o sursa de apa forata (ce izvoare prin zona asta carstica ?!). Dar era secata, nici aici nu plouase de mult timp. Pe cand sa plecam dezamagiti, iese o tanti din casa si intra in vorba cu noi. De fapt, noi cu ea, ca sa nu para ca vrem s-o jefuim.

Tare simpatica, ne ofera din apa ei putina (si noi luam tot putin, din bun simt) si stam putin cu ea la povesti. Are casa cu interior traditional. O placere inca sa mai vedem asa ceva.




Pe cand ne dam seama ca tanti sufera de diaree verbala :)) (e evident, la cati trec pe acolo...) avem noroc ca ii suna telefonul si asa putem pleca, ca altfel tanti ne povestea intreaga ei viata. Ne-ar fi placut sa o ascultam mai mult, ca stim ca se bucura batranii astia de pe plaiuri inalte si parasite, dar aveam si noi traseul nostru si trebuia sa continuam.





Trecem de Groapa Prislopului (cu ponoarele probabil secate de tot) si incepem coborarea prin padure, spre drumul Rosia-Damis. O coborare mai frumoasa decat ne asteptam.






In padure, la umbra, era atat de racoare incat ne-a luat si o bluza pe noi. In iunie :)

Iesim pe drumul asfaltat Rosia - Damis si continuam spre Runcsor, unde facem o mica pauza pe dealurile din jur.


Popasul










Pornim in urcus cu panta mica spre Damis, insa abia de reusim sa ajungem fara sa ne dam jos de pe bicicleta. Incepuse sa fie cald, oboseala se simtea deja...

Traversam Damisul si, inainte sa incepem minunata coborare pana in Bratca, aruncam o ultima privire asupra depresiunii carstice.






Este, poate, una dintre cele mai frumoase si lungi coborari pe asfalt din zona asta. Aprox 7 km de asfalt lin, vreme buna si vant la pupa. Coboram paralele cu valea Bratcutei, prin Bratca Secatura.


Ajungem foarte repede jos, unde ne tragem suflul si suntem bucurosi ca am incheiat atat de frumos o plimbare excelenta pe bicicleta.

Cu siguranta vom reveni pe acest traseu minunat.