august 2013
Plecam spre casuta din dealul Pinilor, sa petrecem doua zile alaturi de Andreea, Dani si Dacian. Dar mai aveam in plan ceva :)
Sambata ramane rezervata distractiei in jurul casutei.
Alo ? Alo ? E stricat...
Croampe servite clasic, pe platou de portelan :))
No, aşe lebeniţa nu s-o mai vazut in gradinile Dumbravitei !
Pe cand se lasa de apus, luam copiii si plecam sa-l admiram. Doar eu, Moni si cei doi. Ca un preview :P
Ridicam focul, ca doar nu e seara la Dumbravita fara foc care sa ne incante, dupa care tocmim o tocana de legume cu ceva carnita. Mniam - mniam !
Micul dejun contine multe mure, impartite frateste intre cei doi pitici. Azi aveam in plan o mica expeditie. Una incununata cu succes :)
Ne-am echipat cu frontale, cordelina si echipament de balacit si am pornit spre Pestera din Valea Luncii sau Pestera din Dumbravita.
Cucu-bau !
O vale pitoreasca, in amonte fiind pitita, in padure, pestera.
Ajunsi la gura ei, legam cordelina de un pom si coboram putul de acces. Era sufucient de abrupt si plin de frunze incat sa necesite o cordelina, insa nu suficient de abrupt incat sa ne puna probleme. Putina drenalina nu strica :D
Ma asteptam la o simpla grota cu 2-3 formatiuni, insa cand am ajuns jos si am vazut un curs de apa a carui galerie meandreaza mult si bine, am aramas uimiti amandoi, si eu si Dani.
Follow the light !
Il urca si pe Dacian, sa vada gura pesterii. Pe Alex, la anul :)
Dani, Andreea si Dacian trebuie sa plece la oras. Dat fiind faptul ca suntem in concediu, cuminti si grijulii cu casa altuia, avem voie sa mai ramanem 1-2 nopti :D
Dar ce sa fi facut noi a treia zi in zona, pe o prognoza de 34 de grade si cer senin ?
Nu prea multe. Asa ca am plecat spre Stana de Vale, unde am lasat masina sub un brad batran si am coborat pe valea racoroasa pe care se formeaza cascada Saritoarea Iedutului, cu un popas mai mare la confluenta cu Valea Iadului.
Mare panta pentru tine, fecior :)
O vale cu mici sectoare foarte pitoresti. Foarte ! Ne-a incantat.
Gasiti baitelul ascuns :D
Ei au ajuns jos deja. Vin si eu pe tobogan. Iupiiiiiiiiiiiiii !
La Saritoarea Ieditului am invatat sa aruncam cu pietre in apa. Greu l-am desprins de pe marginea apei apoi.
Jos, la drumul de pe valea Iadului facem o pauza de joaca, dupa care pornim inapoi, urcand pe vale. Alex o sa faca nani, e prea obosit deja.
Doua mici cascade, frumoase de altfel, in aval de Saritoarea Iedutului.
Cum de le-am ratat data trecuta ?!
Nani in padure :)
Cu dedicatie :)
Pe cand se trezeste Alex, ajungem inapoi sub bradul batran unde doarme Suzi, numai bine sa ne punem pe adunat conuri in galetusa. Toata lumea doarme, numai noi misunam intr-una.
Ne intoarcem la casuta din pini, unde petrecem o seara in liniste, din nou, la gura focului.
Putina joaca in nisip, pana mami si tati fac bagajul.
Dat fiind faptul ca ora de nani, pe cand aveam planificat drumul de intoarcere, era ceva mai incolo, ne oprim pe prima vale, la umbra, si ne jucam un ceas. Repetan ce-am invatat: aruncatul cu pietre in apa :)
Ramane, pentru noi, amintirea unui copil fericit, in apusul soarelui :)
