Am plecat cu Alex in Vladeasa pe trei zile, un mini concediu de vis. Am ramas noaptea la babutza noastra draga din Visagu. Dar pana atunci, sa incepem cu inceputul.
Prima zi: Pietrele Albe - Vf Vladeasa - retur
Primele raze caldute ne prind la cascada Valul Miresei, unde facem o pauza. Aici era un grup de scolari care se dadeau pe tiroliana. Frumoasa initiativa, dar prea mare agitatie pentru noi. Stam pana se uita Alex nedumerit la cascada, apoi plecam mai departe.
Ajunsi la baza Pietrelor, lasam masina, mancam, ne schimbam, ne echipam (operatiuni ce dureaza al naibii de mult, nu vreti sa stiti) si plecam in traseulspre varf. Astazi avea sa fie ziua cea mare. Alex va cunoaste Vladeasa :)
Urcam printr-o padure frumoasa de conifere
Rustic de Vladeasa
Efectul rustic dispare repede in momentul in care cei trei dulai ai ciobanului se apropie amenintator de noi. Si vin, si vin, si nu se mai opresc. Noroc cu batul putrezit pe jumatate (macar ei nu stiau asta) pe care a apucat Moni sa-l inhate si cu strigatul nostru asurzitor. S-au oprit la cativa centimetri de bat. Asa se intampla cand iti uiti betele de trekking acasa. Cu Alex in spate eram total neputincios. Alex incepe sa planga, cainii parca latra mai tare. Nu ne lasam nici noi mai prejos :)
Ca pana acum, tactica a functionat. Dar nu merge asa, ne trebuie ceva protectie in plus. Cu atat mai mult ca Alex va incepe sa fuga pe langa noi peste ceva timp...
Soarele se ascunde, urcam in altitudine. Incepe sa fie racoare, trecem la haine mai grosute
Nani-time :)
Ne-am luat cate un bat mai strasnic acum
Dat fiind faptul ca Alex doarme inca, nu ne oprim la Pietre, ci mergem mai departe. Eh, ne mai oprim sa luam niste afine din cand in cand.
Urcam o panta al naibii de abrupta si parca interminabila. Se simte lipsa de miscare...
Serpuind agale
Si-am ajuns aproape de varf, la buza pantei. Mai departe nu puteam merge, fiindca nu aveam timp. Nu-i nimic, or mai fi ocazii. Dar putem considera ca suntem pe varf :)
"Duc eu apa, ca-s voinic !"
Spre departari: Padisul, Cucurbata, Apusenii :)
Nu zabovim mult ca nu avem timp (desi ai putea spune ca "ce-am facut azi, doar 8 km ?"). Trebuie sa mancam de pranz, sa mai zburde baietelul prin iarba. Mici detalii :D
Schimbam curutzul si pranzim cu totii la Pietre.
Pietrele Albe, in toata splendoarea lor
Acolo sus am fost !
Astazi am facut cura de afine si fragute. Mmmmmmmmm-niami !
Coboram la masina si plecam spre casuta babutzei, unde ramanem peste noapte. Pe geamul camerei vedeam Banisorul luminat de luna plina. Minunaaaaaaaat ! :)
A doua zi: Rogojel - cabana Vladeasa - retur
Crengile visinilor mai ca nu se rupeau sub povara recoltei
Pivniţa piticilor ? :)
Dupa atata cules de visine, Alex trage pe dreapta sub un cires salbatic. Asa cirese amare inca n-am mancat. Atat de amare incat nu prea le puteai manca. Dar sunt perfecte pentru ciresata :)
Urcam spre cabana, dar facem un popas pentru masa de pranz chiar la valaul dinaintea stanelor. E mereu o placere sa revedem stanele dinaintea poienii Franturi. Cu atat mai mult ca au aparut alte 2 stane noi. Se pare ca ciobanii inca mai urca cu oile.
Pitita sub un brad sta casuta unui hobbit
Apare si hobbitul, suparat ca ne holbam la casuta lui :))
La cabana Vladeasa ciugulim iar ceva, facem o mica pauza, apoi coboram inapoi. Momentele petrecute aici au fost nepretuite. Depanam amintiri din vremea cand inca Alex nu era, iar noi eram doar pe la inceputuri. Ce vremuri...
Pete peste Rogojel
"Nu, nu noi suntem aia cu mancarea."
La fel ca ieri, cura cu fructe a continuat: putine cirese negre, zmeura si foarte multe visine.
Ajungem tot spre seara la tanti, asa ca nu ne ramane timp decat sa palavragim putin. Patul ne trage tare pe toti trei.
A treia zi: o zi cu turism ceva mai clasic; vizitarea unor obiective turistice.
Dat fiind faptul ca ieri si alaltaieri am plecat de la tanti devreme si am ajuns tarziu la ea, bunul simt ne obliga ca azi sa plecam mai tarziu si sa stam cu ea la povesti, sa se bucure si ea de prezenta unui copil mic (si a altor doi mai mari).
I-am dus drept "cadou" o poza scoasa pe hartie, de data trecuta de cand am trecut pe la ea. Sa vezi atata bucurie pe fata unui om, de la o simpla poza, e ceva dea dreptul incredibil ! Ne-a ajuns si noua sufletul cat un munte.
Nu cred ca exista spatiu de cazare mai frumos si mai "cald" :) Nu cred !
Si-am povestit si-am tot povestit. Noi i-am spus pe unde am fost, ea ne-a zis vrute si nevrute, asa, cum sunt batranii.
Am avut doua zile pline inainte: vreme buna, racoarea de altitudine, dulaii rai, delicioasele frucute salbatice, peisajele rustice, bucuria din ochii lui Alex...
Dar cand tanti a inceput sa povesteasca vrute si nevrute din viata ei, parca frumusetea ambelor zile a palit in fata acesteia. Si-am ascultat-o, ca ne dam seama cum e sa fii singur si sa n-ai cu cine vorbi.
Pe Vladeasa se cam lasa cu ceaţă si precis niste stropi. La noi e placut, ba umbra, ba soare.
Pe la orele amiezii, dupa ce s-a trezit Alex, ne luam la revedere cu promisiunea ca, daca ne primeste, vom mai trece cu placere pe la ea cat mai curand. Nu cred ca s-a pus problema sa nu ne primeasca inca de la inceput, cand am trecut cu Moni pe la ea in acea iarna geroasa :)
Plecam spre biserica fortificata din Sancraiu, unde facem primul popas. Nu stam mult, ca sa ajungem in timp util la urmatorul obiectiv, unde şederea va fi precis mai placuta.
Pornim mai departe spre Huedin, spre destinatia finala Fildu de Sus, cu biserica de lemn.
Ajunsi in Huedin, ne apare in fata o alta biserica fortificata, de existenta careia nici ca aveam habar. E o surpriya placuta si chiar frumoasa ca aspect. Mai avem si norocul ca exact atunci sa se fi terminat o nunta in ea, asa ca-i putem vizita si interiorul.
Imaginati-va... Nuntasi ferchezuiti, miri emotionati, iar noi, in bocanci. Mai conteaza ? :))
Am aflat ca tavanul e cel original, de prin anii 1700.
Turnul cu ceas
Nu pierdem vremea prea mult, fiindca ne asteapta 13 km de drum pietruit pana in Fildu de Sus, iar baietelul da semne ca vrea sa adoarma. Na-na ! Vizitam biserica de lemn si dormim in drum spre casa.
Desi a fost cam lung drumul pietruit, nu regretam nici macar un metru parcurs. Asa biserica nu mai vezi decat prin Maramures.
Casa din judetul Salaj
Biserica de lemn din Fildu de Sus
Stairways to heaven
Sistemul de inchidere din primii ani inca s-a pastrat. Se introduce o cheie pe o gaura. Varful cheii cade in jos, intrand intre dintii zavorului. Rotind de cheie, aceasta trage zavorul, descuind usa. Unic si interesant :)
"Scari ! Sa mergem !"
"Stai, ficior, ca ti ajut ieu !"
Aici, din nou departe de civilizatie, se incheie micuta noastra escapada.
Pornim spre casa, bineinteles, cu gandul la urmatoarea.
Dar cu sufletul la ce am reusit sa facem...
