Nerabdatori, spre locuri noi

Cascada Barcăului - Platoul Ponorului,
munţii Plopiş, iulie 2013

Satui sa ajungem la munte tot pe la orele amiezii, de data asta plecam devreme de tot. La ora 9 poposim deja in varful dealului, la umbra a 3 ciresi batrani, unde ne umplem rezervoarele cu cirese negre.

Suzi n-a mancat cirese, ea doar s-a odihnit dupa un urcus sustinut pe-un drum bolovanos si brazdat de mici ravene, trecut fara probleme.

Pana tati culege cirese...  noi ne jucam.

Ajungem in platou, unde lasam masina, si coboram intr-un mic circuit spre izbucul Barcaului si cascada care se formeaza imediat in apropiere.

Mic dejun si protectie solara


 Directia Tusa, sat din judetul Salaj


Si-am ajuns la izbuc si la cascada, unde Alex se cere deja la somn. Nu-i nimic, nu ne suparam sa ne relaxam langa cascada pana doarme el :)

 

 
 
 

De mult timp n-am mai fost asa de motivat sa pozez ceva. E si normal, e primul obiectiv nou dupa o lunga asteptare. Aproape superba poiana de langa cascada. Exceptand faptul ca dimineata se lasa un frig criminal de la izbuc, e chiar feerica :)

Cazut la datorie
 

Am revenit ! Nu scapati voi mult de mine.

Ne intoarcem spre masina printr-o padure de ferigi si una bonsai, ambele invadate de o caldura apriga.


 

Revenim la iesirea in platou dinspre Negreni, unde o parasim iar pe Suzi si pornim perpedes, in plimbare pe platou. 

- Gata, aici papam ?
- Nu, mai mergem putin.

Ce gluma buna :))


Si-am facut pauza de masa, la umbra unei suri. Batrana dar frumoasa.

 


In coada de randunica. Interesanta tehnica.

 
Dupa ce am mancat bine toti 3, pe Alex il trage somnul din nou, asa ca il punem in rucsac si-o luam din loc, la plimbarica.



Am traversat valea unuia dintre cele 4-5 ponoare din platou. Sunt micute, dar se pare ca suficiente pentru a intretine izbucul. 





Vladeasa, munte drag din departare :)



Simparica surutza la care am poposit. O alta casuta pozitionata minunat, departe de agitatia civilizatiei. Am fi stat pe prispa ei cateva zile, doar sa ne relaxam putin :)


A fost prima zi asa de lunga pe munte, dupa o foarte lunga perioada. 10 ore in natura ne-au facut sa uitam de tot de oras... pana ne-am intors. Mai plecam dis de dimineata, parca e alta viata :)

Am realizat doua lucruri in iesirea asta...
1. In ciuda convingerilor parintilor nostri cum ca om vrea si noi sa ne lasam baietelul la ei ca sa ne relaxam singuri la munte, iesirile astea tind sa fie tot mai frumoase si mai frumoase odata cu cresterea bebeloiului :-)
2.Sustin cu tarie ca sunt un iubitor de roscate incurabil. De ambele mele roscate ;-)

2 comentarii:

  1. Vad ca fotografia mea preferata din articolul asta a si devenit noua poza de header a blogului :) Buna alegere! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb ce pot sa spun...va admir foarte mult pentru calatoriile voastre...mult succes in viitor.

    RăspundețiȘtergere