A venit primăvara... în cele din urmă !

Dat fiind faptul ca se anunta o zi frumoasa, calda, dupa multe altele cu ploi, am hotarat sa facem o plimbare la padure. Stiam ca va fi mult noroi, ca vom ajunge acasa ca purceii, dar nu conta prea mult. La 16 grade cate s-au anuntat... valea !

Cam pustie padurea si poienile, tocmai pe placul nostru. Doar o batranica isi mana agale capritele la pascut. Atat.

Pasarile ciripeau, iarba verde da sa incolteasca, iar floricelele isi dezvaluie timide petalele. Decorul perfect pentru a considera ca a venit primavara.

Echiparea si la drum !

Sa fie oare aurul verde ?

 Ia uite, Alex, leurda !

 Mniam-mniam...

 Nu-mi place. Papa tu, mami !

 Am ajuns in poienita, unde soarele ne mangaia fetele satule de atata ploaie si frig.

Sus, in foisor, sa vedem toata poienita.

N-am vazut fazani, insa i-am auzit de vreo 5-7 ori. Pacat, ar fi fost frumos. Macar am vazut multe gâzuţe si o caprioara, care a tulit-o cand ne-a zarit.

Ce ai acolo ? O noutate !

Sa calc, sa nu calc...

Soarele se lasa tot mai jos, lumina devine tot mai frumoasa. Era momentul perfect sa facem o plimbare.

Mămăruţa in acţiune :)

"Interesanta podeaua asta, dar cam inteapa..." Probabil asta gandea Alex.

 

Dupa ce dispare soarele din poienita, o luam si noi din loc sa urcam inapoi dealul. Bineinteles, unii dintre noi au profitat de ocazie si au tras un pui de somn :)

Pauza la cules de leurda

Furati de zumzetul gâzelor, de mirosul ierbii crude uda leoarca si de soarele caldut, am ajuns la masina binisor dupa apusul soarelui. Nicio problema, mămăruţa e protejata :))

Numai o astfel de plimbare poate transforma o dupa-amiaza banala intr-una excelenta :)

Pleacă iarna, bine-mi pare, pe la munte iese-o floare

Ponoară,
martie 2013

Am tot asteptat weekendul perfect asta-iarna, dar n-a venit. Ba era prea frig, ba era noros, ba se anunta un vant de zile mari. Si asa se parea ca Alex nu va cunoaste muntele cu zapada in acest sezon.

Dar, dupa saptamani de temperaturi blande, iata ca a venit weekendul perfect. 0 grade, vant domol, soare complet, zapada proaspat cazuta (putina, dar era). Alex, sa plecam !

Si-am plecat spre Bratca, Ponoara, pe unde ne-am plimbat vreme de 4 ore. 

Primavara la Delureni, insa la Ponoara ne asteapta iarna.

Urcam spre culmea cu vederi spre Vladeasa. "Imediat, alex, imediat o sa vezi Vladeasa !"

Cateva grade peste zero si soarele caldut au facut ca plimbarea sa fie excelenta.

Arhitectura rurala

 Spre valea Boiului s-a cam dus zapada.

Urcam, urcam, urcam ! Ce bine e :)

"Uite, Alex, Acolo e Vladeasa. Fa tai-tai la Lia si Leo, sunt acolo ! Alex ?" Atat de mare a fost entuziasmul, incat a adormit.

Incepuse sa bata vantul mai tare nu doar in culme, ci peste tot. Cum tocmai am trecut de niste stane, am zis sa aruncam o privire in ce stare sunt, poate ne putem refugia intr-una dintre ele cat mancam si-l punem pe Alex sa doarma pe spate, nu in picioare, pe ham.

Zis si facut ! Prima era chiar primitoare. Am pus rucsacul in iesle, iar pe Alex, pe rucsac. Atat de cuminte a stat cat am mancat, incat ne-a fost mila sa-l deranjam :)

Desi noi ne miscam, noi am baut ceai cald mai mult, tot Alex era cel care s-a incalzit mai repede. Plecam mai departe, facand cale intoarsa pe alta culme.

Trantorul

Timidul

Si jucausii

"Iuhuuuu, ce se misca pamantul pe aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiici"

Asa mama, asa fiu :D

"Pfui, ce m-a lovit aerul asta curat si miscarea. Aveti grija la drum, eu trag un pui de somn aici."

Am facut-o si pe asta. A vazut Alex muntele cu zapada. Mai mult sau mai putin :)

Toate nanele cu care ne-am intalnit ne-au intrebat daca nu ii este frig la bebeloi. Lui ii era mai cald decat noua. Probabil nu vad prea des astfel de drumeti pe-acolo.

A fost grozav, exact de ce aveam nevoie. Fiind un copil care n-are stare, lui Alex i-a lipsit putin taratul prin iarba, dar vin imediat si turele alea, sunt pe-aproape.

"Tai-tai, munte drag ! Ne revedem in curand !"

Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie

Fâşca, Varciorog,
martie 2013

Acelasi munte, aceleasi perspective, insa traite prin prisma altor obiceiuri. Altfel spus, a vazut Alex muntele pentru prima data in acest sezon, iar noi, lingurita cu ce se mananca de acum incolo :)

Distante mai mici, pauze de somn, de mancat, etc... Dar a fost minunat, cu atat mai mult ca e deja maricel si se uita la lucrurile din jur. O caruta, un cioban, un caine care latra de nebun... Ca natura nu ne-a oferit prea multe deocamdata. Dar ne-am plimbat pe un traseu, ceea ce ne lipsea deja de mult timp.

Si asa incepe un nou sezon, o noua etapa din viata noastra. :)

Incep activitatile primavaratice :)

M-au urcat pe-un deal, de unde am vazut tot satul.

Si ne plimbam pe dealuri...

Si-am luat picnicul in natura :D

Dupa un picnic sanatos, vine si un somn dulce, leganat de caluţ :)

Nu cred ca e nevoie de cuvinte de incheiere.
Ultima poza prezinta cat se poate de bine bucuria cu care intampinam aceasta primavara.