aprilie 2015
O plimbare lejera, mai mult pe jos cu piticotul, insotiti de Anca de data asta. Vantul a batut de nebun toata ziua, iar natura abia incepe sa prinda viata...
...las' ca prindem noi aripi :)
Facem pe avionul...
Ne intrecem cine sare mai sus.
Si ne plimbam mult pe jos, in ciuda vantului puternic.
Interesant pamantul asta...
Ataaaaaaaaaaaaaac ! (La un moment dat chiar am crezut ca-mi trage una nu mai puteam para loviturile :-] )
Cautam comoara ascunsa (si a gasit si cativa galbeni, ca doar asa e si la desene) .
Stiti vorba aia: lucky little bastard :-))
Singurul loc in care ne-a scutit si pe noi vantul catusi de putin si am avut si panorama larga.
Cascadele fermecate din Valea Zanelor,
valea Boiului, aprilie 2015
Unde sa mergem cand prognoza spune zile la rand de vanturi nebune ? Noroc cu pontul unor amici, ca am uitat total de valea asta.
Prima lectie de catarat pe stanca.
A fost tare atrasde izvor (normal, doar l-am rugat sa nu se joace cu batul acolo,
sa nu arunce frunze, pietre, etc, caci bem din el) :)
Baie de soareeeeeeeeeeeeeeeeeee :)
"Unde pleaca Suzi ?" ("...fara mine") :))
Intram pe vale, spre cascada.
Dar n-a mers prea mult pe jos, fiindca e greu inca pentru varsta lui.
O trebuit sa-i spunem noi de Valea Zanelor.
Ne-a batut intruna la cap sa urcam pe cascada sa vedem zanele, in frunte cu Clopotica :))
Cum te trec eu dincolo ?!
Sportul preferat la munte: aruncatul cu pietre in apa (si tati cu bolovani).
Ne mai plimbam prin padure. A urcat un drum/panta abrupta de ne-a lasat masca.
S-a incapatanat sa urce cu noi pe picioare.
"- La cascada asta e Clopotica ?
"- Nu, ca ele doar seara apar."
"Vreau sa vad ca nu e acolo sus."
Spring mood :)
Dupa foarte multi ani de folosinta, era si cazul sa cedeze.
Observati metoda ingenioasa de a prinde talpa, macar sa mai conduc pana acasa...
Nu, descult nu puteam conduce. Aveam de coborat un drum al naibii de prost si abrupt pana pe vale.
Si nu, Moni nu putea conduce, nici ai ei nu erau mai mandri. Naiba stie cum s-au nimerit deodata...
Una peste alta, dupa 9 ore de stat in natura (de mult n-am mai stat atat in natura), am ajuns acasa cu sufletul incarcat... si bateriile la pamant. Mai ales Alex, care a cazut la somn in masina si pana dimineata n-a mai miscat un deget. Minunata iesire :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu