Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg

Vf Vlădeasa,
noiembrie 2011

Si de data asta, acest proverb a s-a potrivit de minune.

Sambata seara ne hotaram sa plecam undeva pe dealuri, Suncuius sau Bratca, sa facem o plimbare de relaxare, sperand ca un deal mai mare sa-si scoata capul din stratul de nori josi. Dimineata, in tren, aproape de Vadul Crisului, vazand ca norii nu se subtiaza, sperantele unei plimbari cu soare sunt spulberate una-doua.

Lia si Leo erau la Bratca si aveam in plan sa ne intalnim undeva pe traseu, sa mai stam de vorba putin.

Amintindu-mi ca la Ariseni era soare sambata, cand in oras era noros, imi pica idee sa dau un telefon la cabana meteo Vladeasa, pentru informatii. Meteorologul imi spune ca plafonul norilor e undeva cu 100-200 m sub cabana si ca la ei e soare, la alitudinea de 1400 m.

Vorbesc cu Lia si ne hotaram sa mergem incolo, poate poate iese o zi mai frumoasa decat plimbatul prin ceata racoroasa...

Ne iau cu masina din Bratca si plecam spre Rogojel. Pe masura ce urcam pe vale, spre sat, copacii incep sa aiba chiciura pe ei. Se prevede un peisaj minunat, specific sezonului.

Lasam masina la cooperativa, in sat, si pornim. Noi perpedes, pe traseul clasic spre cabana, Lia si Leo pe bicicleta, pe un drum forestier, tot spre cabana, unde aveam sa ne intalnim.

Peisajul ne-a lasat gura-casca. De vis !






Pregatit de Craciun


Dupa cum era de asteptat, de la masina urcam prin nori, admirand privelisti de vis, cu raze care sparg norii, copaci cu chiciura inghetata si un peisaj rustic de zile mari.
















De sezon...


...si impodobite cu globuri naturale


Ajunsi la ultimele case ale satului, in amonte, incepem sa iesim din nori. Ne asteapta taramuril mangaiate de soarele caldut al toamnei tarzii.




Piatra Banisorului, pe "ţărm", la plaja" :)


Noi fugim de ceata, burnita fuge de soare :)


Incepe sa iasa la iveala marea de nori, cu insulitele ei, un peisaj de care n-am avut parte de multa vreme. Asa ca il savuram pe deplin.






Ajungem la cabana, unde, intr-un final sosesc si Lia si Leo. Facem o pauza de masa in fata cabanei, la simpaticele masute si bancute de lemn, cu priveliste spre rasarit.

Suntem constienti ca, pe zi ce trece, se apropie tot mai mult momentul in care aceasta masuta va fi invadata de turisti de duminica, iar Vladeasa va deveni statiune ca Arieseniul. Moment in care noi o vom pierde definitiv...

O imagine pentru posteritate


Luam masa, savuram un ceai fierbinte si plecam spre varf, pe sub santierul viitoarei partii de schi. Scapati de acest santier, iesim din padure la 1600 si facem o pauza admirant privelistile vestice, cu "'ţărmul" marii de nori, trantiti pe iarba calduta.




Cabana Vladeasa amenintata de "inundatie" :)


Vladeasa 1600 m, unde am campat in primavara, satisfacandu-ne o mai veche dorinta de a dormi la inltime, in Vladeasa


Plaiurile Muntelui Mare in departare


Pe varf unde, surprinzator, vantul nu batea ca nebunul si nici nu era asa frig. Asta daca nu stateai prea mult locului :)


Avem ocazia sa scrutam departarile foarte mult, la sute de km, identificand clar muntii Rodnei si Tibles spre nord-est, iar spre sud, crestele Retezatului si ale Parangului.

In plan indepartat se vad clar crestele Retezatului




Culmea Scorusetului (limita de judet Bihor-Cluj), nelasandu-se prada valurilor asupritoare :)


Coborarea de pe varf o facem destul de repede, sa ajungem la masina inainte de lasarea serii.


O cabana care va ramane mereu in sufletul nostru. Cabana Vladeasa.


Una din stanele inca in picioare, din Poiana Franturilor.


Si reintram in nori, revenind la peisajul inghetat.









Curioase si neinfrigurate :)


Asa ca, dintr-o zi de plimbare prin ceata, pe trasee deja cunoscute, dar cu scopul de a ne relaxa, am ajuns la o zi de plimbare printr-un taram de basm, dar nicidecum relaxandu-ne, cu 15 km si 1000 m urcati in altitudine, in doar 5 ore. Total opus si absolut minunat !



...mai vrem asa socoteli nepotrivite in târg :)

9 comentarii:

  1. asa... fa in ciuda la omul care s-a noroit si ratacit in pestera fa ca asa e bine si frumos.
    ma bucur mult pentru voi k ati prins asa o vreme super in varf.
    cat despre altele puteai scrie k neam intalnit pe drum, in gara defapt dar astea detalii ... care fac diferenta :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Postarea nu e expre cu intentia de a face in ciuda cuiva care s-a noroit si ratacit in pestera :P
    Iar legat de "reclamatie", Cristi scrie articolele, nu eu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoasa tura.. in doar cateva ore! BRAVO! :)Imi plac si fotografiile cu inceputul iernii si pomii plini cu cristale de gheata. Mi se pare incredibila perspectiva: Rodnei si Tibles si crestele Retezatului si ale Parangului.....

    RăspundețiȘtergere
  4. Taaare mult vă invidiez pt. aşa peisaje de vis (glumesc)
    Minunată tura voastră şi imaginile sunt faine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim, multumim :)

    Chiar sfatuim pe toata lumea sa nu se plafoneze doar la a ne invidia, ci sa incerce si ei.

    E adevarat, trebuie si noroc la asa conditii.
    Cat despre copaci cu cristale de gheata si culmi sau creste in departare, desi am mai intalnit, suntem placut suprinsi de fiecare data.

    Natura te uimeste cu lucruri marunte, daca stii sa le cauti si sa le apreciezi ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mama, ce idee buna ai avut!!
    Si noroc..
    Mi se par incredibile peisajele total diferite prin care ati trecut, mai ales iesirea din nori..
    Genial!

    RăspundețiȘtergere
  7. Intr-adevar, trecerea prin statii diferite ale toamnei, cum am facut-o noi, e ceva special.

    Nu cred ca are rost sa amintesc cum e sa treci prin stadii diferite ale primaverii, de jos de la papadii si iarba verde, cu multa viata in jur, pana sus la zapada si branduse, iar a doua zi sa revii iar la papadii.

    Vladeasa, mereu un taram de basm, pentru noi :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Superba atmosfera surprinsa in cadre!

    RăspundețiȘtergere