Din nou... "acasă"

Aceeaşi minunată Vlădeasa,
mai 2011

De azi pe maine ne hotaram sa plecam pe munte, favorizati de o mica pauza de lucru si o prognoza meteo cum nu se putea mai bine. Tinand cont ca anul asta inca nu am prins asemenea conditii, meritam si noi putin noroc.

Si plecam spre Vladeasa, avand norocul de a fi luati pe sus de o masina si azvarliti in Sacuieu. Am sarit peste cei 7 km de asfalt. Nici nu se putea sa incepem mai bine tura.

Fiind in zona, decidem sa urcam pe culmea arborelui sequoia.
Astfel, traseul nostru a fost Sacuieu - arborele sequoia - Rogojel - cabana Vladeasa - campat la 1700 si un du-te vino pana pe varf, pentru un apus de zile mari.



Cum primavara montana e inca in toi, oamenii isi munceau pamanturile de zor, numai noi ne simteam ca niste intrusi.


Spre deosebire de ceilalti ani in care am fost primavara in Vladeasa, anul acesta am serpuit printre sumedenii de campuri cu papadii. Galbenul era pretutindeni. Iar spre varf zaream zapada. Un sentiment placut atat ochiului, cat si sufletului, cand stii ca treci, intr-o zi, prin cateva stadii ale primaverii.




Serpuire


Din ciclul "calator in Apuseni" :)


O alta casa a bunicii


Ajunsi in Rogojel, incepem sa urcam spre cabana. Caldura incepea sa fie tot mai apriga, rucsacul tot mai greu; noroc pe noi ca ne indreptam tot mai sus, unde vantul si racoarea inca stapanesc departarile.


Trecem de stanele din Poiana Franturi si iesim in luminis. Adierea ceva mai intensa a vantului era mai mult decat binevenita.


Trecem pe langa cabana Vladeasa si urcam spre varf, cu pasi marunti si greoi. Panta mai mare, drum mai accidentat si santierul partiei de schi, care nu ne prea multumea nici privirile, dar nici sufletele.

Trecem de aceasta zona, iesim din padurea de conifere si continuam spre pajistea alpina, zarind cateva branduse, la umbra jnepenilor si pe marginea peticelor incapatanate de zapada :)

Dupa ce ne montam cortul pe un mic picior de plai, cu privelisti largi spre apus, ne permitem sa-l lasam acolo si sa ne plimbam pe la pozat de branduse. Ar fi pacat sa treaca un an fara sa savuram frumusetrea acesto minunate si firave flori primavaratice.












Armata branduselor invadand teritoriile zapezii :)


Si, fara sa ne dam seama, timpul zboara, iar noi ne indreptam spre varf, la apus.

De pe varf avem o minunata priveliste spre inima Apusenilor. Varfurasu, platoul Nimaiesei, vf Britei si Buteasa si, in ultimul plan, culmea celor doua Cucurbete, toate scaldate in culorile calde ale apusului.

Desiguur, in aceleasi culori calde era scaldat si uriasul care ne latra de la cabana meteo, din cauza caruia am tras o sperietura de zile mari. Cum faceam un pas mic, ne latra; n-a vrut sa ne lase sa plecam. Fara bete, fara rucsacuri, fara nicio apare. Nasol moment.

Cum toate situatiile dificile de pe munte (si nu numai) se rezolva cu mult calm si gandire, am scos-o si noi la capat. Ramane, mai presus de toate, amintirea acelor culori calde care se revarsau peste culmile domoale ale taramurilor mult iubite.




Noapte buna, soare. Sa mai vii si maine pe la noi. :)


Savurand ultimele adieri calde pe ramurile lor


Si soarele, care isi scoate piciorusele de sub plapuma, dupa cum a spus Moni :)


Ajungem in pas vioi la cort si ne bagam la caldurica. Dupa lasarea noptii, ies afara si raman uimit. Cerul era impanzit de sute de stele, luna stralucea puternic, iar spre vest zaresc o pata de lumina; dupa cateva minute de orientari si cugetari, realizez ca vad luminile din Oradea de pe Vladeasa :)

Dimineata ne intampina cu un rasarit care se ridica la inaltimea apusului.










Pornim echipati si batuti de un vant taios. Pe masura ce coboram, hainele sunt tot mai scurte.

Aseara, in aceeasi directie, se zarea Oradea.






A doua zi am strabatut traseul de intoarcere la tren: varf - cabana Vladeasa, Piatra Banisorului - Visagu - magura Tranisului - cetatea Bologa - halta.

Ajunsi in larga poiana a Pietrei Banisorului, facem o lunga pauza de masa si de incarcat bateriile la soare pe aceste plaiuri mioritice.






Dupa mai bine de o ora de lenevit la soare, coboram spre Visagu pe una dintre potecile-ravena din padure.












Dupa ce trecem din Visagu in Tranisu, continuam pe drumul care merge spre magura Tranisului, niciunul dintre noi neavand chef sa tropaie pe asfaltul din Bologa.

Chiar inainte de a iesi pe magura, zarim un loc la umbra unui copac, de unde avem o minunata priveliste a intregului traseu, pana pe Vladeasa. Era atat de frumos incat si aici am petrecut o buna parte din timp.


Coboram apoi pe un picior de plai, pana la cetatea Bologa, de unde suntem la asfalt imediat.


Din pacate am calculat gresit timpul si am fost nevoiti sa alergam, la propriu, pentru a ajunge la tren. Un alt revers (pe langa sperietura cu cainele de pe varf) al celor doua zile minunate petrecute plaiurile impanzite de verdele crud al primaverii. Am ajuns trenul cu 1 minut inainte sa ajunga in statie, aproape cazand de pe picioare.



Asezati cu fundul in tren si luand o gura maaaaaare de aer, facand cu mana Banisorului din halta valea Draganului, suntem multumiti ca am petrecut doua zile de vis, pe meleagurile primavaratice ale Vladesei.

5 comentarii:

  1. Cristi, Moni, ati avut o tura de vis si las ca-i fain sa te mai sperie cate-un caine sau sa fugi dupa un tren, doar trebuie condimentata viata!
    Zona e intr-adevar minunata, spun asta din cauza ca sambata am luat urma voastra :) si am urcat si eu pe frumoasa Vladeasa!
    fiind motorizat, am urcat cu masina pana la cabana, iar de acolo am facut o tura de cateva ore pe jos pe langa branduse, pana pe Vladeasa, unde am tras si-un somn intins pe iarba...
    Peisajul e de poveste acolo sus, mai ales ca se pot distinge in departare Muntii Codru-Moma :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, stim, chiar ii spusesem lui Moni ca se vad, cand eram pe varf si identificam fiecare ce "deal" e :)

    Din pacate, dupa parerea mea, fiind motorizat ai pierdut mai mult de jumatate din ce inseamna frumusetea Vladesei. E doar o parere personala.

    Ne mai vedem noi pe coclauri !

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt frumoase zonele acestea rurale, neatinse de timp...Poti face un intreg album foto din astfel de fotografii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am putea face un album foto din toate fotografiile din Vladeasa, nu doar din tura asta :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Superbă plimbare aţi făcut.Frumos postat,parcă aş fi fost cu voi pe acolo.Salutări multe din dealurile Dobrogei :)

    RăspundețiȘtergere