În dumbrava minunată, unde toamna-i fermecată

Dumbrăviţa de Codru, munţii Codru-Moma,
octombrie 2010


Amintindu-ne de o invitatie mai veche la o seara haiduceasca undeva in varf de deal, de la Dani, o acceptam repede si plecam spre Dumbravita de Codru, o mai veche destinatie inca neatinsa de noi. Plecam pe o ploaie mocaneasca de toamna, intram in defileul Crisului Negru cuprins intre localitatile Soimi si Borz, dupa care imediat parasim drumul asfaltat si ne angajam in urcarea spre Dumbravita de Codru.

Culorile toamnei ne sar in ochi, insa datorita vremii nefavorabile, nu facem oprire si plecam direct spre casuta. Cand ajungem la ea, ramanem uimiti ca tot ce ni s-a spus s-a adeverit.

O casa traditionala mica, avand haine vechi, un tulnic si diferite ornamente care atarnau pe perete, o soba de teracota cu plita, lazi de zestre, paturi cu paie si, nu in ultimul rand, iluminatul incaperii cu ajutorul unei lampi. Niciodata n-am trait un sentiment mai rustic decat acesta !

Dat fiind faptul ca ploua in continuu, fara a ne da niciun ragaz de a iesi la o mica plimbare, ne multumim a ne odihni in casa sau pe prispa ei, incercand sa imortalizam cat mai bine efectul rustic al acesteia.




Iar cand a venit seara si lampa si-a intrat in mana, am decis ca e timpul sa chemam menestrelii pentru a insufleti atmosfera din casa. Si ce-au mai insufletit-o... :)


Pe langa tara domnita cu chitara-n brate, a mai fost si un tanar domn cu un fluier si o tobita. Ce amintiri, ce melodii, ce atmosfera !

Sub efectul licorilor bahice, instrumentele s-au inmuiat si au incetat a mai canta cum trebuie :)) asa ca ne-a furat somnul in patul cu saltea de paie... Pana in toiul noptii cand, sub grasul de Cristi, s-a desprins o scandura si l-am gasit picat printre scanduri. Motiv de a rade a doua zi, insa atunci, pe moment, toti am fost in picioare in nici o secunda, speriati de trosnitura si gandindu-ne sa nu fi picat acoperisul pe noi.

Cu emotii din cauza prognozei favorabile pentru a doua zi, ne trezim entuziasmati la ora rasaritului. Cand scoatem capul pe geam si vedem o ceata groasa de-o taiai cu cutitu in felii, am ramas dezamagiti. Am facut o cafeluta, am facut curat si am plecat la o plimbare.

Am facut un circuit care inconjoara, pe margini, platoul carstic Dumbravita de Codru, cu plecare spre vf. Zbarcioaia si retur spre biserica din centru, iar mai apoi, tiptil si incetisor, spre casa.

Toamna isi arata culorile cum nu se putea mai bine. Zeci de nuante, care mai de care viu colorate, reliefandu-se prin ceata diminetii de toamna.


Un cuptor de paine, uitat de lume...






Rosu-aprins de Dumbravita


Din apropiere de vf. Zbarcioaia, spre capatul opus, unde se afla biserica


Pe masura ce se apropia ora pranzului, razele de soare strapungeau tot mai des stratul gros de nori, ca mai apoi, spre dupamasa, sa fie chiar bine, caldut, cu un cer mai mult senin decat noros.


Probabil una dintre singurele ţărăncuţe pe care le mai puteti gasi p-aci :)


Cine a spus ca doar vedetele au covor rosu ?












"Indiferenţă"

... din pacate, tot mai des intalnim acest peisaj prin satele de sus, unde tinerii si batranii au plecat, fiecare pe cai diferite. De ce toata lumea e atrasa de "mirajul traiului la oras" ?!

El si nimeni altul




Moni si-un ol :)




Dupa ce toata ziua am umblat pe coclauri, bucurandu-ne de lumina si culorile tomnatice pe acest platou carstic, la plecare, facem o pauza la falnicul turn de la Soimi.




O parte din muntii Codru-Moma, cu defileul Crisului Negru in prim-plan




A fost o plimbare tomnatica scurta, dar frumoasa, pe un platou micut ca si dimensiune, dar plin de culori tomnatice vii, ba cu ploaie mocaneasca, ba cu soare caldut si, desi stiu ca ma repet, am sa reamintesc acea casuta rustica, traditionala, acel sentiment unic trait pe aceste meleaguri.


Dumbravita de Codru, acea mica oaza de liniste din muntii Codru-Moma.

7 comentarii:

  1. cand sa deschid azi oblocu catre natura ce sa vad: Dumbravita mea draga, Codru drag si dealurile cu casute rasfirate...
    Va mai astept cu drag menestrelilor, sa mai bagam un lemn pe foc si sa mai facem o cantare la casuta din marginea padurii, pe care ma trudesc sa o pastrez asa cum a lasat-o Bacea Petre!

    Cu casele parasite ce poate fi de spus, s-a departat lumea de natura, s-a imputinat lumea la sate, mai ales la cele mai greu accesibile, ca de, sunt vremuri noi acum, s-a zis cu truda...dar eu cred ca are si comoditatea pretul ei, iar unde-s multi intr-un loc sunt mai usor de ghidat...in fine,sper sa ne vedem la iarna sus in deal, la un pahar de vin bun, la gura sobei, sa povestim de haiduci chiar la ei acasa :)

    Va salut cu drag!

    Taranu din Dumbravita

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai cam punctat tot ce era de punctat, cu bune si rele...

    Sa ne vedem cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Unii aleargalafarmacie sa ia calmante pentru stress-ul de zi cu zi...eu alerg spre blogul vostru sa mai iau o "pilula' de neuitat ca sa imi amintesc ce merita si ce nu merita de luat in seama.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  4. superb ce mai....ramai fara cuvinte la asa peisaje imortalizate

    RăspundețiȘtergere
  5. si cand ma gandesc ca eu stau la o aruncatura de bat de dumbravita,mai exact in Cociuba Mare si am neamuri la dumbravita,,,

    ma apuca bucuria

    RăspundețiȘtergere
  6. Niciodata nu e prea tarziu sa incercam a cata bucuria in lucruri marunte si simple :)

    Uite, e iarna acum (28.12.2010) si precis e pitoresc platol cu poienitele incaruntite. Daca se anunta vreme buna si dai o fuga, n-as crede sa ramai dezamagit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Excelente pozele! Multumim pentru desfatare!

    RăspundețiȘtergere