Hoinari prin burnita si printre nori

Inainte de a incepe povestirea propriu-zisa, am sa prezint cateva poze dintr-o tentativa de a ajunge in Padis, o tentativa ce s-a terminat cu o masina ajunsa in service, datorita drumurilor noastre minunate...

Am apucat sa facem o mica plimbare la cascadele Bohodei, Oselu, Bulbuci, precum si treapta superioara a acesteia, care nu se gaseste cu vre-un nume pe harti.


Urcand spre Bohodei








Lasand de-o parte experienta neplacuta si emotiile provocate de gandul daca ajungem sau nu acasa cu masina intreaga, sa trecem la iesirea care ne-a mai deconectat putin si ne-a mai intins fruntile incretite de suparare...

Valea Lesului - Culmea Poieni-Cumpanatelu,
iunie 2010

Cu binevointa celor 2 prieteni minunati ai nostri, Lia si Leo, suntem primiti la ei la casuta de la Lesu, pentru a ne retrage acolo datorita prognozei nefavorabile care se anunta.

Pentru a nu lenevi intreaga zi de sambata fara rost, ne luam geaca pe noi si pornim in traseul Valea Lesului - Lunca Acra cu pestera omonima - Piatra Bulzului si intoarcere pe drumul forestier inapoi in Valea Lesului. Un traseu frumos si o lunca pitoreasca, insa pacat ca defrisarile din zona isi pun amprenta pe aceste frumuseti...

Lacul fara fund, din Remeti, despre care legenda locala spune ca a inghitit un autobuz :)






De aici ne continuam traseul spre Piatra Bulzului, inaintand prin reprize de ploaie marunta si rece. Din cand in cand, poteca intra si iese din ceata, oferindu-ne, din nou, prilejul de a ne "limpezi" plamanii cu acest aer umed si curat.


Ajunsi pe Piatra Bulzului nu vedem mare lucru datorita cetii, asa ca ne multumim doar cu o curatare ampla a plamanilor imbacsiti de aerul din oras...


Enigmatica padure


Datorita burnitei care se lasa cu neincetare din ceata in care ne aflam, firavele margarete au capatat bijuterii pretioase pe petalele lor. Pretioase si minunate !


Dupa ce mai bine de jumatate de ora de monotonie pe drumul forestier de intoarcere spre Valea Lesului, inaintand prin burnita rece care devenea tot mai deasa, ajungem la masina parcata in apropierea Pesterii cu apa din Valea Lesului, unde ne echipam cu cizme si intram.

Singuri, ca Lia si Leo nu erau interesati; noi eram, deoarece acum avem aparat cu care sa facem niste fotografii minunate si sa ne bucuram, din nou, de meandrele salbatice prin care apa pesterii serpuieste.




















Din moment ce vremea nu ne permitea mai mult, am petrecut restul serii savurand melodiile linistitoare ale unor menestreli rataciti pe aceste meleaguri :)

Duminica, vremea era la fel; ceata si burnita. Pentru a ramane, totusi, cu ceva, pornim spre cascadele de pe Valea Iadului, amonte de barajul Lesu, in directia Stanei de Vale.

Pe masura ce ne apropiam de cascada Iadolina, nori se cam rasfirau, asa ca avem in plan sa lasam balta plimbarea pe la cascade si sa incercam un traseu de culme, cu plecare din Stana de Vale. Dupa o scurta oprire la cascada Valul Miresei, ajungem in culmea Baia Popii, de unde plecam spre varfurile Poieni, Bohodei si Cornul Muntelui, returul facandu-l tot pe aici.


Viata la stana, atunci cand tuna :)


Urecheatul si juniorul






Vremea se imbunatateste simtitor, doar cativa norisori mai facandu-si prezenta peste culmea pe care ne plimbam noi. Trecem de varful Bohodei, a carui stanci se recunosc de la departare, iar in scurt timp setea ne este satisfacuta cu apa limpede si rece a izvorului Fantana Rece, izvor considerat obarsia principala a vaii Draganului.

De aici, avem largi privelisti spre valea amintita si varful Buteasa, al treilea ca marime, din Apuseni.




Pasii ne poarta spre un punct de belvedere spre platoul Padis, un punct de belvedere minunat, oferit de varful Cornul Muntelui, aflat in apropierea seii Cumpanatelu. Norii se jucau stanga- dreapta si sus-jos, dandu-ne impresia ca am ajuns in ceva munti mari, unde natura nu e atat de blanda ca la noi.

Apusenii ne uimesc din nou !

Fagaras sau Retezat, Rodna sau Parang... unde suntem ?


Nu suntem in munti semeti, ci doar in Apusenii nostri dragi, care ne uimesc din nou privirile :)



Privind spre sud, cu capul in nori... la propriu !


Intoarcerea o facem pe acelasi drum de culme, profitand de privelistile oferite de ceata care ne invada si oprindu-ne, din loc in loc, pentru a culege muguri de brad, din care am facut, ulterior, o minunata limonada cu muguri de brad.






Desi au fost 2 zile care, in ciuda vremii potrivnice, au zburat ca nevazute, am ramas cu amintirea unui alt weekend petrecut pe meleagurile indragite de noi !

6 comentarii:

  1. Ce-ati patit cu masina? :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim de aprecieri Catalin :)

    Adi, desi e Logan, masina inaltuta si cu scut in fata, am dat cu ea de un bolovan ascuns de noroi... ideea e ca am scapat ieftin, insa ne-a fost categoric "stricata" iesirea aceea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca v-ati redresat si ati facut o tura reusita!

    RăspundețiȘtergere
  4. Apuseni si sunt muntii mei dragi. Am copilarit in casa bunicilor, pe Ariesul Mic.. In fiecare dimineata puteam privi sub razele soarelui muntele "Matu" tolanit, dincolo de cupola bisericii. Am colindat pe dealurile minunate de acolo, amfost si pe Ariesul mic, pe Valea Coblesului, la Scarisoara, la Catunul de piatra, si Padis. Sunt indragostita de acele locuri minunate, asa ca privelistile imortalizate de voi mi-au bucurat sufletul.

    In august poate reusesc sa ajung si eu pe acolo. Dupa ce am vazut aceste minunate fotografii ale voastre ma gandesc serios sa imi procur si eu un aparat de fotografiat, daca voi avea posibilitatea. intr-adevar e pacat sa nu imortalizezi pe pelicula asemenea minunatii.

    RăspundețiȘtergere