2 ponoare, pe 2 roti

Ponoara,
iunie si octombrie 2014


Doua iesiri absolut minunate cu prichindelul. Cea din iunie a fost feerica, plina de flori. Cea tomnatica a fost pastelata si cu un copil deja mare, pus pe joaca si voie buna. De vis, ce mai ! :-)


Iunie 2014 

Camuflam masina printre doline si plecam

 Coboram in sat. Toata lumea e in extaz, inclusiv piticotul.

O luam pe coclauri impanzite cu flori multicolore.

E prima oara cand facem asa offroad cu bicicleta.

Si pe jos, evident :)

Hmmm, parca am mai vazut undeva ziduri de piatra. Multe si frumoase !

In ce jungla m-ati adus ?!

Prima tentativa de nani a fost esuata. L-am pus inapoi in scaun, iar in 10 min a cazut lat  :))

S-a trezit si-a adormit inapoi, sub ciresii batrani si cu o priveliste superba.

Asa biciclista, mai rar !

Tati nu s-a abtinut. Mai inspre apus, i-a lasat in urma si a bagat un "downhill" de zile mari pana in Lorau, de i-a inghetat si p...icioarele :D

Octombrie 2014

Plin de branduse, pe toate plaiurile.

Loc perfect pentru a pregati bicicletele. 
Sub un copac, langa un lan (da, atat de multe erau) de branduse :)

Culegem niste melcisiori pana tati pregateste "trasura"

Bostanel-sef :))

"Ahhhhh, ce bine-i la soarele asta caldut!"

Iar multe multe branduse

A corupt-o si pe ea. Da' sa vedeti cum stie sa dea ordine piciu' ! :))

 Ajunsi in culme, invatam sa fim cavaleri medievali. 

Nasol, ca eu eram asaltat de un barbar cu doua sabii :))

 Pedaland peste casute

 Dupa soare, ca el fuge de noi deja. 

(observati accesoriile pentru activitati conexe, da ?)

 Zona (click) in care am ajuns inainte cu doua ierni, 

unde bebe-Alex s-a mai incalzit putin la adapost de vantul aprig (click).

Prima si singura balta gasita pe traseu. Mana cereasca pentru parintii cu copil mic :))

Evident ca se cerea o pauza luuuuunga.

El se simte mai smecher asa. Iar noi ne bucuram ca e cuminte.

Platoul, in toata splendoarea lui.

Desi nu vrem, trebuie sa mai si coboram.

Gasiti "furnicuta" :-D

M-au parasit si-au mers sa se joace in parcul din centrul satului. Eu am luat apa de izvor, i-am ajuns din urma, le-am predat masina si i-am parasit eu apoi. Nu m-am rabdat, am comis-o din nou. "WEEEEEEE" pana jos, in Lorau :D

Un lucru-i sigur. Vom bate aceste doua trasee la nesfarsit.
Sunt printre cele mai frumoase pe care le-am facut in munti mici.

Alex si botezul muntelui

Damis,
mai 2014

Desi vremea se anuntase cam instabila si cu 20-22 de grade maxima, incapatanati cum suntem, am decis sa incercam, poate ne ocoleste ploaia.

Totu-i pregatit, soarele e pe cer, copilul e hranit, sa plecam ! :D

Se cam aduna norii dinspre Vladeasa, dar tot trebuie sa ne oprim sa ciugulim ceva.

Jucandu-ne cu piciul, n-am observat ca, de dupa deal, o rafala sanatoasa ameninta Damisul.

Am observat-o prea tarziu, asa ca ne-a prins in camp deschis. Cu picuri mari si grindina cat un bob de mazare. Rezultatele, in poza de mai jos...

Asadar, Alex a primit botezul muntelui. N-as fi preferat sa-l primeasca la 20 de grade, dar asta e, macar a avut haine de schimb.

Si multumim, pe aceasta cale, lui tanti Eli si Ecotop pentru gazduire. Fara ei, ar fi fost mai dificil. 

Si ei s-au intors din traseu, goniti tot de ploaie.

Cum nu suntem oameni cu stare, trece ploaia si o luam din loc pe asfalt de data asta, spre Damis-Poiana.

Pitoreasca zona

Panta mare ? Nu-i bai, mai relaxam picioarele. Nu ne grabeste nimeni...

...in afara de ploaia care ne-a suflat in ceafa toata ziua. :)

Coboram din Damis-Poiana la asfalt si ne intoarcem spre Damis. In centrul Damisului ne prinde iar o ploaie, asa ca ne refugiem la birt. Dupa vreo 15 minute se opreste si pornim mai departe spre Suzi, ajungand la ea sub mangaierea rece a picurilor cazuti cine mai stie de unde.

Bagam bicicletele in masina, ciugulim ceva si, pe cand sa dam sa ne mai jucam pe langa masina putintel, o aversa sanatoasa ne alunga din nou de pe munte.

Si cu toate astea, a fost o iesire superba. Memorabila, plina de adrenalina, cum n-am avut de multa vreme.

Dar asta nu inseamna ca vrem s-o mai repetam :)