Tăşad şi Stracoş

De curând am fost să explorăm nişte locuri noi atât pentru copii, cât şi pentru noi cei mari, şi anume peşterile de la Stracoş şi Tăşad. Pentru cei care nu ştiu, toată zona e rezervaţie naturală încă din 1971, cunoscută sub denumirea “Calcarele tortoniene de la Tăşad”.

 

De ce e rezervaţie ? Păi, în urmă cu vreo 12-13 milioane de ani, aici era ţărmul unei mări calde cu apa limpede şi curată şi o salinitate ridicată. Pe fundul ei s-a format un recif de corali unde trăiau şi alte nevertebrate, arici de mare, scoici şi melci marini precum şi vertebrate: peşti, balene, delfini, iar în zona uscatului, rinoceri, crocodili, broaşte ţestoase, şerpi şi şopârle, apoi mamifere insectivore şi rozătoare. Fosile ale acestor animale s-au păstrat în rocile din această zonă şi multe pot fi admirate şi azi, atât în peşteri cât şi în exteriorul lor, pe văi. Din păcate nu am ajuns la defileul format de valea Stracoşului în aceste calcare, dar e în plan pe la toamnă. În schimb am vizitat peştera, atât cât s-a putut, pentru că la un moment dat apa devine prea adâncă şi nu se mai poate continua. Păcat, era frumos să fi ajuns la a doua intrare. Chiar dacă e prea îngustă ca să se poată ieşi prin ea, ar fi fost interesant să dăm de luminiţa de la capătul tunelului.

😀

 

Peştera Tăşad e închisă, probabil se poate vizita cu ghid, dar la intrarea în peşteră n-am găsit niciun număr de telefon. Cu toate astea, plimbarea până la peşteră nu a fost degeaba, fiindcă am admirat fosilele pe toată valea, mai mari şi mai mici, toate foarte interesante, şi am găsit un izvor superb exact în momentul în care nu mai puteam de sete. Reminder (mai mult pentru noi): Dacă mergeţi în zonă, să vă luaţi mai mult de un litru de apă la voi, a venit căldura şi beţi mai mult.

😂

 

Aşa că, una peste alta, am avut o zi foarte faină într-o zonă care clar merită explorată mai pe îndelete. Aşa că vom reveni. 

 

 

 

 

 

 

 

Valea Iadului sau valea "Raiului" ?

Iulie 2015

Avem in plan o plimbare cu bicicleta pe vale Iadului, da la Stana de Vale pana la Coada Lacului si retur.
Dar n-a vrut nicicum sa fie zi de biciclit...

1. Pun suportii pe masina, scot bicicletele si, mirare, o roata e sparta. Nasol !
2.Scot pompa sa verific camerele. Dau doua pompe si se desfac subansamblele. Iese interiorul, atlfel zis. Pune-te si repar-o.
3.Verific daca e sparta, scapa. Verific si camera de rezerva (peticita si aia), nu scapa. Putem pleca, schimbam la destinatie, pana se joaca Alex putintel la apa.
4. Desi toate prognozele au spus vreme buna dimineata si cativa norisori seara, pe tot drumul Oradea - Tinca - Pocola ne-am uitat lung la norii grosi de pe Apuseni, vazand si vreo 2 rafale sanatoase peste Padis-Stana.
5. Daca prognoza a zis frumos dimineata si noros dupa-masa, nu vrem sa ne gandim ce va fi dupa-masa.
6. Moni vine cu varianta alternativa: proaspat asfaltata vale a Finisului, plimbare pana la schitul Huta. Perfect !
7. Ajungem acolo, schimb camera, o umflu si ne mai petrecem pe la apa.
8. Intre-timp, cerul a devenit ca sticla. Curat ! Ne-am cam enervat putin, gandindu-ne ca s-a infrumusetat si peste Apuseni.
9. Nu-i nimic, ne plimbam pe aici. 30 km de asflat, pe vale, va fi frumos.
10. Cand sa plecam, roata pe care tocmai o schimbasem pare sa fi scapat aer. Dau doua pompe, cand scot capul de pe supapa, FSSsssssss. Supapa scapa. RAHAT ! Era momentul cand deja nervii se transforma in haz de necaz.
11. Colac peste pupaza, cand iesim de pe valea Finisului, Apusenii ni se deschid in fata cu un cer curat ca sticla. Murphy n-a dormit azi deloc :)


Asadar, facem o mica plimbare, cu schimbul, cu Alex. Unul pe bicicleta, altul cu masina. Frumoasa valea Finisului, trebuie sa ne reintoarcem sa o parcurgem toata toamna, cand e padurea colorata :)

Cum n-avea de gand sa facem cu schimbul la "covrig" toata ziua, fiind ora somnului lui Alex, plecam spre Stana pentru niste plimbari scurte pe la cascade. Daca tot n-a fost sa fie zi de biciclit, macar a fost frumos si racoare la cascade :)

Indicator rutier pe valea Finisului. Observati ceva ciudat ? :))

Si-am ajuns pe valea Iadului, la racoare

Daca tot e excursie :)

Cascada Laia Mare (Miss), cu debit cam mic.

Aici a fost ca intr-o mica oaza. Toata lumea s-a simtit excelent !

Daca tot e vara, o mica baita nu strica :D

Si-am ajuns si la Saritoarea Iedutului.

Daca o bicicleta inca e intreaga, de ce sa nu profitam pe final de zi ?

Coborarea din Stana, lunga de vreo 8-10 km, pe amurg, a fost pe placul baietilor :D

Pe pedala in miez de vara

Rosia si Dumbravita de Codru
Iulie 2015

O mica pedala pe platoul Runcuri, de la Rosia, si prin padurile Dumbravitei, profitand de racorirea vremii.

 

Coboram sa cautam pestera Ciur Ponor, sa-i aratam lui Alex cum intra apa in pestera.

Exploratorul in devenire...

...s-a dat batut repede, speriat de necunoscutul intunecat, si-a revenit la sabiute si altele de prin padure.

 Este vreme :)

Jungla din platou. La un moment dat dadeam cu genunchii in ierburi cand pedalam :-))

Desene pe asfalt, balonase, concursuri de alergat... voie bune :)

Echipata, nu gluma ! (mai lipseste GPS-ul, care era prins pe ghidon)

Coborarea finala a fost pe placul lui Alex. full speed ahead :D 

Cuvintele sunt de prisos, cel putin pentru mine, ca parinte :)

 Copiii mici se joaca si se simt bine.

 Asa ca-si fac putin de cap si copiii mari, cu un mic traseu offroad cam tehnic: abrupt, bolovanos, tot tacamul pentru putina adrenalina.

Superb weekend !
Divers, cu voie buna, stat la foc, miscare si, nu in ultimul rand, doua bijuterii de copiii.... mari :)